Azi am adunat lecțiile ultimelor zile. Le scriu nu ca să îmi aduc aminte pe unde am trecut căci și eu am trecut pe aceste drumuri. Le scriu ca să-mi rămână și să nu le mai repet.
Voi poate nu ați făcut topografie dar eu da. Sunt, mă văd ca pe un jalon, undeva pe un deal, unde măsor și fac triangulații. Dacă măsor știu de urc sau cobor. Dacă măsor, știu pe unde am trecut. Dacă măsor știu ce las în spate și cât mai am până la vârf. Dacă măsor corect, văd că mă aliniez cu valorile mele. Dacă măsor repetat orice deviere e ușor corectată. Dacă o fac corect știu că mă apropii de aspirațiile și visele mele. Dacă măsor des nu mi se mai pare greu urcușul. Folosesc triangulațiile, și în topometrie și în viața de zi cu zi. Mereu verific și creșterea și acuratețea. Mereu iau puncte de reper, uneori foarte diferite, altfel mă rătăcesc în manipulări și iluzii. Relația mea cu ceilalți intră altfel într-o dinamică continuă. Dacă e continuă știu că aduce și reziduuri pe lângă alte lucruri. Știu că avem această tendință naturală de a ne sustrage în momentul când trebuie să punem cărțile pe față. Știu că suntem retractili când vrem să privim cu claritate în adânc. Așa cum știu că nu trebuie să luăm mereu aceleași repere pentru că uneori ele devin depășite sau marginale sau nesemnificative.
1) Așa mă supără acest atitudine de nemulțumire când cineva face ceva, oricât de mic și noi în loc să apreciem, punem bețe în roate, găsim hibe și devenim rigizi, spunând că dacă nu e mult, nu e vizibil este ”mai deloc”. Și mai ales dacă eu nu ”sunt ascultat” sau ”nu se face cum vreau eu”, nu are valoare în ochii mei.
2) În jur există foarte mulți oameni care par furioși și mereu în căutare de conflicte. Și eu am tendința, omenească de a face pace. Azi însă mia-m dat seama că e mai bine să stau departe căci bătăliile lor nu sunt cu mine sau cu societatea din care facem împreună pace ci cu ei înșiși.
3) Nici nu-mi vine să cred că la uite, aproape 65 de ani, mai există în jurul meu oameni, mai mereu dragi mie, care-mi spun ce să fac. Care se cred îndreptățiți să facă asta. Uneori cu lecții prin care eu deja am trecut, sau nu mi se par semnificative. Nu îmi oferă sfaturi necerute, îmi dau indicații. Nu e o problemă prea mare că îmi dau indicații. Nu sub formă de îndrumare ci sub formă de directive. Mie îmi plac modele demne de urmat dar nu însemnă că trebuie să copiez viețile celor din jur. Încerc chestiile astea care denumesc autenticitatea și originalitatea. Cred că m-am născut alergică la norme impuse.
4) Există ceva foarte hazos în aceste lecții. Pentru că dacă sunt separate, mie îmi sună bine dar dacă le iau împreună, ei bine descopăr contradicții de termeni. Căci lecția numărul 1 se bate cap în cap cu lecția nr 3. Nu totalmente. Vezi, de aceea e importantă triangulația. Date care să pună în comun mai multe puncte și să facă legături între aceste puncte și să pună ce e mai important în evidență.
PS Cred că mai frumos și util în afara trangulației este un fel de puzzle faptic în care să-mi așez toate trăirile și emoțiile. Și care să arate ca o întrețesere unică și foarte frumoasă.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu