Mecanisme mentale III ”Regretul de a nu acționa”

 

Leacul pentru regretul de a nu acționa este să-l  previi înainte să existe.

Odată apărut, îl poți procesa, îl poți integra, poți învăța din el dar rareori vei putea recrea exact momentul în care ai putut acționa. Dar n-ai făcut-o.

Nu înseamnă să te arunci cu capul înainte în orice prostie doar ca să poți spune că „măcar ai încercat”. Înseamnă să nu confunzi disconfortul cu pericolul, să vezi înainte cât de reversibilă e decizia, cât timp mai ai la dispoziție și ce riști dacă alegi să NU FACI NIMIC. 

1) Să vezi și dacă lucrul contează și riscul e suportabil ai putea da înapoi dacă nu merge: fă primul pas.

Identifici ce riști să nu faci. 

”Ce se întâmplă dacă nu fac/ ”Ce se întâmplă dacă nu fac?” 

Ei bine, creierul vede foarte ușor riscurile acțiunii dar tot el vede mai greu costurile absenței ei.

2) Separi pericolul de disconfort pentru că: ”Mi-e teamă”, nu înseamnă automat ”este periculos”. Poată înseamnă 

- mi-e teamă să fiu refuzat.

- mi-e teamă să nu par prost.

- mi-e teamă că nu sunt suficient de bun.

- mi-e teamă că voi fi judecat.

- mi-e teamă să descopăr că ideea mea nu funcționează.

Aceste costuri emoționale sunt reale. Dar nu sunt același lucru cu un risc grav și ireversibil.

3) Fă testul ireversibilității 

Punându-ți o astfel de întrebare: ”Dacă încerc și nu iese bine, pot reveni asupra deciziei anterioare fără pierderi majore?”

 - Dacă răspunsul este”da” 

     - poți merge la o întâlnire și să decizi că nu mai vrei la o a doua.

     - poți începe un curs și să renunți dacă nu ți se potrivește.

     - poți arăta proiectul cuiva și să vezi pe mai departe ce reacții primești.

     - poți purta o conversație și apoi să decizi ce faci mai departe.

     - poți testa ideea la scară mică înainte să investești serios în ea.

Dacă însă alegerea implică riscuri mari și consecințe greu de separat - sănătate, siguranță, datorii importante, obligații juridice, pierderi financiare serioase - faptul că ”nu vrei să ai regrete” nu este un motiv suficient să te arunci înainte.

Cu cât decizia este ireversibilă, cu atât îți poți permite să o testezi mai repede. Cu cât este mai ireversibilă, cu atât merită să te gândești mai bine.

4) Fă testul oportunității

Întrebare: ”Poți face asta mai târziu, în condiții aproximativ similare?

R: Uneori da. 

Atunci amânarea poate fi perfect rațională. 

R: Nu 

Dacă oportunitatea are termen de expirare - înscrierile se închid, vârsta se schimbă, datele problemei sunt diferite, piața se schimbă, atunci lipsa acțiunii  nu păstrează situația intactă. Un ”nu” spus acum, înseamnă și devine uneori ”niciodată”.

Așa că imaginează-ți două versiuni ale tale peste 5 ani:

A - Ai încercat și n-a funcționat. Ce regreți?

B - N-ai încercat niciodată. Ce regreți?

Și cu care din aceste povești e mai convenabil să trăiești?

Pune-ți un termen de expirare a deciziei. Până când mă gândesc. Ce informații concretă mai aștept înainte să decid? Stabilește o dată. Până atunci, adună informațiile de care ai nevoie. După aceea decide cu ce știi. Nu lăsa ”mai mă gândesc” fără dată de expirare. Altfel, riști să nu decizi niciodată - alt timpul va decide în locul tău.

 

 

sursa:  https://www.instagram.com/p/Dcdb3SnCJR_/?img_index=1

.