Eh, uite că nu mai mi-aduc aminte care era concursul (a câta ediție pe București, desigur)? care era tema (probabil Laudă Domnului)? dar acest premiu I, au fost singurii mei bani câștigați pe o poezie făcută la normă și în întrecere cu alții.
Vai mie, vai mie, aceste cuvinte valorau în 1998, 2 pizza :)...
Și atunci, nici că am mai concurat ...
Mai întâi,
mă voi spăla pe picioare,
meticulos,
apoi pe mâini,
cu conștiinciozitate,
Apoi îmi voi spăla fața
și mai ales ochii,
să pot vedea mai bine.
Curățită,
mă voi îndrepta spre Tine,
Doamne,
să-ți trimit gândurile ...
mesageri tăcuți,
ele se vor cățăra sus,
sus,
cu-ale lor corpuri,
vii,
și acolo,
după ce vor trece prin curcubeie
purificate,
de mii și mii de ori,
vor face cunoștință
cu solarul Tău Cuvânt.
Apoi, Mărit Părinte,
voi avea curajul
să ridic capul din țărână
și să mă adresez Ție:
O Doamne Dumnezeule!
lăudat și slăvit fii
acum
și-n veci de veci!
Doamne!
Cu uimire,
privesc darurile tale neasemuite
cu care m-ai înzestrat
și cu toate binecuvântările
ce se revarsă nestăvilit asupra mea.
Din valurile oceanului Tău plin de bunătate,
Am înțeles datoria pe care mi-ai hărăzit-o,
de a Te preamării,
supunerea, nemărginită
și răbdarea, plină de iubire,
în fața încercărilor și fermelor tale porunci!
Înalță-mă în Paradisul Tău!
Și ferește-mă, să nu rătăcesc departe,
De regeasca Ta mantie a ocrotirii.
Înțelepciune și înțelegere,
dreptate și adevăr,
milă și credință nestrămutată,
acestea,
binevoiește a fi armele mele învingătoare,
numai și numai pe drumul Tău,
și întru slava Ta.
Din zori și până-n miez de noapte fă,
ca toate străduințele mele să convină numai placului Tău.
Cu umilință-ți cer Doamne:
să mă călăuzești
ca să devin rouă a cerului,
strop de nădejde,
de abnegație și curaj.
Și eu măruntul grăunte de praf,
liberă, în briza măreției Tale,
să-mi găsesc adăpost,
numai la umbra Ta.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu