declarație pe propria răspundere

Declar pe propria-mi răspundere
că am în mine
acele 1000 de cuvinte 
care spun povestea întreagă.


Declar, 
că ele se nasc
pe undeva în mine,
cum se nasc stropii de ploaie în lumina farurilor,
și probabil din această cauză
când e anotimpul diluviului 
îmi mai ies de multe ori din matcă.


Poate o să-mi mai pierd speranțele,
ca frunzele în bătaia vântului,
atunci când în drum 
îmi vin instinctiv gândurile tale,
și când știu că ai adormit în mine plângând.
Dar spun,
că nici o adiere
nici una,
nu va putea să-ți împrăștie amintirea...

Și da, 
declar din nou,
că păstrez adânc și proaspăt
într-o tăcere germinativă,
acele 1000 de cuvinte   
care ne spun povestea ta întreagă.