și tu poți trăi această poveste ...

Ne-am întâlnit ieri, ele narcisele, în coșul unei adolescente venite să le vândă. Mâini muncite la grădină strângeau transpirat, florile. Boboci. Parfumați? O aromă de dumnezeiesc în mireasma lor! Fata părea stingheră în învălmășeala pieții.

N-am mai întâlnit demult așa ochi sfioși care ascundeau cumva o dârzenie legată de munca ei: 

Să mi le dea? să nu mi le dea? Voi fi fiind eu un stăpân bun pentru florile ei? Le meritam? Meritam, o anume muncă și o anume dragoste încorporate?


Le-am cumpărat. Probabil că aș  fi dat cu mult mai mult   decât ceruse și asta pentru că m-am simțit într-un anume fel răsplătită  de zâmbet fetiței și întărită de ochii întrebători care s-au uitat la mine mijit. Mirare și triumf.  Și o bucurie că împărtășim admirație pentru aceleași frumuseți.


Și parfumul care m-a însoțit și pe care chiar l-am și visat nu se află în poveste, el se descoperă...


Și nu e vorba  de mine sau de anonima mea vânzătoare de flori din grădină, știți bine! Ci de alt gen de legături care ne spun că trebuie să stăm aproape de anume izvoare...

Prietene, te las să te gândești anume la asta, eu încerc să mă duc să stau și azi, mai aproape de Izvor ...