E treaba căutătorului

Uneori, atunci când simt cu ceilalți ochi
strâmbătatea zilei,
și că privirile tale,
de manechin,
mi se înfig
sticlos,
și-mi măcelăresc spiritul,
și mi-l fac de gelatină
și, și-ți văd și sila jocului de a fi cu mine;
uneori, 
fermentația mea interioară
îmi spune să fug,
dar eu stărui
chiar și când inima-mi-i mistuită,
și-mi zice s-o fac
și-mi zice,
pentru că știu că eu, nu vreau să mă-ntorc
înapoi,
în lumea care-a murit pentru mine.

Și ceva s-ar putea întâmpla,
cu toate astea,
ceva bun, totuși?

Știu,
e numai treaba căutătorului:
de-a aștepta curgerea undei de aur,
invocațiile de purpură,
și posibilitatea de a hrăni în celălalt,  
poezia sufletului,
până când,
l-oi cunoaște
împărtășindu-mi visele....