Aș fi vrut să-ți ofer o floare. Oamenii oferă flori poate de mii de ani, ca simbol al iubirii adevărate. Florile nu pot fi posedate căci dacă cineva o a face, va fi responsabil de ofilirea lor timpurie. Aș fi vrut să-ți fac parte din sentimentele mele, trăirile mele, emoțiile mele .. am observat că-ți plac și cu câtă plăcere le-aș împărții cu tine. Aș fi vrut să ți le împletesc, acoperindu-te ca cu o hlamidă. (Nu pentru a te apăra de agresivitatea din exteriorul nostru ci pentru că apoi tu ai avea acces mai rapid la mine).
Aș fi vrut să-ți fi oferit un cadou material și când colo, îți scriu. Un cadou nu este o răsplată ci mai curând o ofrandă. Un cadou este ca o garanție a binelui pe care-l anticipezi dar nu-l ceri.
Și un dialog e poate un fel de cadou reciproc. Când suntem în dialog, un adevărat dialog între noi doi, lăsăm undeva în eter o dâră comună. Uneori arată ca un drum obișnuit, alteori curcubeie suprapuse!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu