o luptă

În oglinda mea
trăiește mai tot timpul o bătrână.
M-arată cu degetul,
mă certă,
și mă boscorodește.
Mai tot timpul.
Asta, 
dacă fac cumva greșeală să mă uit de la început
la gura ei.
Și mă ademenește 
să mă ascund sub lungi suspine,
să uit de mine,
pentru că port încastrat,
începutul și sfârșitul
și s-o știu,
și să mă îmbib de această stare
de încețoșare.

Dar uitați-n mine,
sunt și ochii ei,
un alt fel de oglinzi,
așa de blânzi,
și mângâietori,
ca ochii blajinului căprior
surprins noaptea în faruri.

Eu cu ea,
o luptă continuă,
 - fără comploturi și fără răsturnări -
să-mi prind zilele,
așa cum aș fi vrut să fie.