Pelargonium și daltonismul

 

Știu că treceți nepăsători pe lângă ea, pentru că nu aveți ochi pentru frumusețile mărunte.

 

Geranium phaeum adică mușcată și atât

 

O legenda musulmana spune ca mușcata cu miros de trandafir a apărut atunci când profetul Mohammed și-a agățat cămașa pe o nalba, după ce făcuse baie într-un râu.Nalba a fost atât de onorata și de fericita, încât s-a transformat singura într-o floare frumoasa, cu frunze înmiresmate – muscata-trandafir. 

 

Mușcatei i-a fost atribuit numele botanic Pelargonium de catre Johannes Burmain în anul 1738. Acest nume provine din cuvantul grecesc pelargos, care înseamnă "barză", căci sămânța plantei seamănă cu un cioc de barza. De altfel, în engleză, mușcatei i se spune popular și storkbill, adică "ciocul berzei". În mod destul straniu, mușcatelor li se spune în țările de limba engleza Geranium, în general. Dar Geranium este un alt gen de plante, înrudit cu mușcatele. Ambele genuri fac parte, într-adevăr, din familia Geraniaceae și seamănă între ele. Linnaeus a inclus, initial, toate aceste specii într-un singur gen, Geranium, însă Charles L’Heritier le-a separat în doua genuri, in anul 1789: Geranium si Pelargonium.

 

În epoca victoriana, când se comunica cu ajutorul buchetelor de flori, mușcatelor le-au fost atribuite anumite semnificații. Mușcata cu frunze de forma asemănătoare cu a frunzelor de stejar însemna "prietenie adevărată", mușata cu miros de trandafir, "preferința", cea cu aroma de nucșoară, "întâlnire așteptată", cea cu miros de lămâie, "întâlnire neașteptată", cea cu aroma de măr, "preferință actuală", iar cea cu miros neplăcut, de pește, "așteptare dezamăgitoare".

 

Legendele și superstițiile referitoare la muscate nu sunt la fel de multe ca în cazul altor plante și flori. În Polonia, mușcatele au o semnificație specială, fiind considerate un simbol al speranței și protectoare ale casei. Tot în Polonia, mușcatele sunt foarte apreciate în zonele industriale cu aer poluat, fiind prezente peste tot.

 

Muscatele din soiul Pelargonium luridum, ale căror flori miros pe timp de noapte, erau folosite în ritualurile triburilor Zulu din Africa de Sud. Bărbatul care făcea curte unei femei prepara un amestec din praf de rădăcină de mușcată și grăsime de hipopotam sau de piton și se picta pe față cu acest preparat pentru a o fermeca.

 

Cel puțin un soi de mușcată are reputație de planta magica. În timpul războaielor din anii 1850-1853, războinicii din tribul Xhosa considerau ca rădăcinile de Pelargonium pulverulentum țineau gloanțele la distanță și umezeau praful de pușca al inamicilor.

 

Există o mare farsa în care a fost implicat soiul de muscata Pelargonium Citrosa (cunoscută și ca Pelargonium citrosum Van Leenni) asta ca să fim liniștiti că excrocii existau de foarte demult nu numai în epocainternetului. În anii ’90, aceasta planta se vindea scump în Canada (Ontario), unde se spunea ca ar avea efect de alungare a țânțarilor (efect repelant), fiind o încrucișare între o mușcata și Cymbopogon nardus, o iarba din China ce conține citronella. Era numita chiar citrosa mosquito-fighter. Analizele de laborator au demonstrat însă ca ea avea aceeași compoziție chimică ca mușcata-trandafir, conținând doar 0,09% citronella (unul dintre compusii activi din uleiul citronella) și nu avea nici un efect antițânțari, ba chiar atrăgea țânțarii. Cu toate acestea, există varietăți de mușcate care au efect de respingere a insectelor.

 

O poveste interesanta este aceea a lui John Dalton, care și-a dat seama ca nu vede culoarea roșie atunci când cei din jur descriau varietatea de mușcată Pelargonium zonale ca având flori roz și roșii, în timp ce el le vedea roz și albastru. De aici, termenul "daltonism" dat acestei disfuncții, preluat de la numele sau de familie.

.