Bonnaconul: Există rapoarte despre un animal sălbatic în Paeonia numit bonasus, care are coama unui cal, dar în toate celelalte privințe seamănă cu un taur; coarnele sale sunt curbate înapoi în așa fel încât să nu fie de folos la luptă și se spune că din această cauză se salvează fugind, emițând în același timp o dâră de bălegar care acoperă uneori o distanță de până la trei stadii . (604 m), contact cu care pârjoșește pe urmăritori ca un fel de foc.”
Pardul un animal hiblird între o leoaică și un ghepard. În secolul al XIII-lea, parzii și-au dobândit reputația mitică de a fi creaturi însetate de sânge și aproape demonice, în primul rând datorită Bestiarului MS Bodley 764. În aceasta, se spunea că petele lor simbolizează păcatele, diavolul sau chiar varietatea viciilor din omenire. Ea susține chiar că Antihrist vine sub forma unui pard. În ciuda menționării petelor lor, în acest bestiar pardurile sunt adesea ilustrate fără pete. În schimb, sunt colorați și cu coamă ca un leu cu o față rânjitoare asemănătoare unui om.
Se crede că Parzii sunt leoparzi/pantere negre. Totuși, în mod ironic, în același secol, diferiți scriitori ai Bestiarului Aberdeen îl descriu pe pard ca pe o creatură frumoasă și blândă al cărei singur dușman este dragonul. Se spune că doarme trei zile după ce și-a umplut stomacul și se ridică, purtând cu ea un parfum dulce din gură care atrage toate animalele, cu excepția dragonului. Se spune că vuietul său îl înspăimântă pe balaur să fugă în bârlogul său. În acest bestiar, se spune că creatura îl simbolizează pe Iisus Hristos care se opune diavolului. De asemenea, prezintă cele mai precise ilustrații ale acestuia, înfățișând o creatură cu blană întunecată, pete și fără coamă.
Crocotta - crocuta sau leucrocotta este un câine-lup mitic din India sau Etiopia, legat de hiena și despre care se spune că este un dușman de moarte al oamenilor și al câinilor. Pliniu (VIII.72-73) scrie despre acestă creatură asemănătoare hienei, leucrocotta și o numește „cea mai rapidă dintre toate fiarele, cam de mărimea unui măgar, cu coada unui cerb, gât, coadă și piept de leu, cap de bursuc, copita despicata, gura care se deschide chiar in spate până la urechi ți creste de os în locul șirurilor de dinți – în izvoarele antice apare ideea că ochii unei crocote erau pietre prețioase cu dungi care ar putea da posesorului puteri oraculare atunci când sunt plasate sub limbă. Se spune ca acest animal imita vocile fiintelor umane.”
Cinocefalul Cap de câine ( diferit de vârcolac care poate și vorbi)...
”triburile cu cap de câine din India sunt de formă umană și îmbrăcate în piei de fiare. De asemenea nu au vorbire și urla pentru a comunica, ei erau capabili să înțeleagă limba indiană.
Există o descriere a doi sfinți Ahrakas și Augani cu cap de câine din legenda despre viața sfântului copt Mercurius Abu-Seifein, pe care l-au slujit cu credință; imaginea lor de pe icoană se află în Muzeul Copt.
Cinocephalii au oferit o imagine atât de evocatoare a magiei și brutalității considerate caracteristice oamenilor bizare din locuri îndepărtate, încât au tot revenit în literatura medievală.
https://www.bl.uk/stories/blogs/posts/weird-and-wonderful-creatures-of-the-bestiary
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu