Grzybobranie (vânătoarea de ciuperci) sportul național al polonezilor

Vânătoarea de ciuperci sau cum păcălesc polonezii ANAF-ul lor.

 

Grzybobranie - asta înseamnă “vânătoare de ciuperci” în poloneză și este unul dintre cele mai importante motive pentru care polonezii așteaptă cu nerăbdare weekendul! Vânătoarea de ciuperci (sau culesul de ciuperci) este una dintre cele mai mari distracții ale polonezilor. Acest lucru este relevant și bine reprezentat și în bucătăria poloneză. Dacă iubești mâncarea poloneză, știi că nenumărate feluri de mâncare prezintă un fel (sau o varietate) de ciuperci de pădure. 

 

Cunoașterea diferențelor dintre, de exemplu un Boletus edulis și necomestibila/otrăvitoarea Tylopilus felleus, poate părea destul de complexă pentru majoritatea dintre noi, dar în Polonia, este arhicunoscută.

 

Vânătorii de ciuperci îți încep treaba chiar din aprilie, apogeul e în septembrie dar excursiile continuă și în octombrie, noiembrie. De fapt cronologiile nu sunt stricte când vine vorba de sportul național polonez de vânătoare de ciuperci. Cei mai pasionați culegători de ciuperci din Polonia își umplu coșurile într-o perioadă mai lungă, de cca 7 - 8 luni pe an. Vânătoarea de ciuperci nu doar că oferă o oportunitate de conectare cu natura și de mișcare în aer liber dar, după cum s-a remarcat mai sus, bucătăria națională pună ciuperca la un nivel mult mai prezent și superior față de alte popoare. O bucătărie tradițională care are multe preparate moderne, gourmet. Ciupercile de pădure se găsesc în preparate obișnuite cum ar fi "zupa grzybowa" (ciorba de ciuperci) sau sarmăluțele (golabki) până la înghețată sau chiar lichior! Vânătorii obișnuiți de ciuperci din Polonia, își usucă de obicei ciupercile și le păstrează pentru preparate populare de iarnă, în special cele care fac parte din ajunul de Crăciun care sunt atât de populare la ei cum sunt cârnații la noi.

 

Ciupercile poloneze de pădure pot fi gătite simple sau amestecat (mixt de ciuperci), fierte, la cuptor, marinate și cu siguranță savurate tot anul! În magazine se găsesc ciuperci uscate dar și un fel de ”făină de ciuperci” cu care se îngroașă sau se dă gust specific sosurilor. Și ele nu sunt prețuite doar pentru gustul și aroma lor, sunt și o sursă grozavă de nutrienți. Sărace în calorii, acestea sunt concomitent bogate în fibre alimentare, proteine, numeroase vitamine și micronutrienți și uneori considerate ”carne de pădure”. De fapt, cu multe secole în urmă, țărănii adunau ciuperci pentru a-și îmbogăți meniurile dar și pentru a face bani buni din vânarea descoperirilor lor.

 

Astăzi, toată lumea din Polonia și polonezii din întreaga lume continuă să sărbătorească în această tradiție veche, pornind încă din aprilie devreme spre pădurile din apropiere cu coșurile pentru un lot anual de ciuperci preferate.

 

***

Am început să fiu obișnuită de amestecurile acru-dulce sau de deserturile sărate . Am citit cum mesopotamienii făceam deserturi cu ceapă și usturoi, așa că m-am gândit că probabil gustul se educă social și cultura foarte divers.

 

Ei bine, curioasă, am căutat rețetele de înghețată și lichior.

 

Înghețată de ciuperci. După explicații e o ciulama congelată mai plină de smântână. Știu sunt cam rea. Dar nu are nimic iești din comun decât probabil gustul de ciuperci/bureți care iese în evidență la un produs înghețat altfel decât la unul încălzit. Oricum mie îmi place parfumul de ciupercă (pentru mine face parte din mâncărurile care aduc confort și alinare) și le folosesc des dar nu știu dacă o să mă încumet să fac și înghețată, Timpul de congelare e mai mare decât cel de a face o mămăliguță și să mănânc liniștită cu o ciulama perfectă.

 

Și acum rețetele

”Explorează noi frontiere ale răsfățului congelat cu înghețata noastră ”Cream of Mushroom”, un amestec îndrăzneț de cremozitate și umami, realizată cu măiestrie aparatul Ninja Cream. Această creație împinge limitele aromelor tradiționale, combinând dulceața crème fraîche cu profunzimea ciupercilor. Descoperă o textură catifelată, perfectă pentru cei care caută experiențe congelate extraordinare. Perfectă pentru a-ți surprinde papilele gustative, această înghețată savuroasă poate fi savurată ca aperitiv, ca aperitiv sau adăugată la preparate, adăugând o notă de creativitate momentelor gourmet.

Ingrediente 1/2 cană de smântână grasă (15%) din cea de tipul crème fraîche , 1 cană de lapte, 2 căni de ciuperci tocate mărunt, 1/2 cană de ceapă tocată mărunt, 1 cățel de usturoi, zdrobit, Sare și piper după gust, 1 cană de apă.

Instrucțiuni

Într-o tigaie, căliți ceapa și usturoiul în puțin ulei până se înmoaie. Adăugați ciupercile și continuați să sotați până se gătesc complet. Condimentați cu sare și piper după gust, apoi lăsați să se răcească.

Într-un bol, combinați crème fraîche cu amestecul de ciuperci răcit. Turnați într-un recipient pentru congelator și lăsați-l la congelator timp de 24 de ore.

 

Serviți porții de înghețată cu cremă de ciuperci pe crostini mici la grătar pentru un aperitiv delicios. Sau adăugați ierburi proaspete pentru o explozie de aromă. Adăugați această înghețată sărată la felurile principale, asociind-o cu carne la grătar, cum ar fi carne de pasăre la cuptor sau file de vită.

Textura catifelat și aroma umami vor completa perfect rețetele dumneavoastră. Folosiți glazura cremoasă de ciuperci ca ingredient secret în sosul de paste sau în gnocchi..

Înghețatele sărate oferă o alternativă interesantă la deserturile tradiționale. Combinând cremozitatea înghețatei cu arome savuroase precum ciupercile, acestea extind spectrul plăcerilor congelate, aducând echilibru și originalitate degustărilor dumneavoastră. Perfecte ca aperitiv, gustare sau încorporate în feluri de mâncare, aceste creații savuroase înghețate vă vor revoluționa experiența culinară.” ( https://ice-creami.com/pl/slone-lody-z-kremem-grzybowym )

 

Și rețeta de lichior de hribi. Ei bine nu cred că totuși trebuie să ne mirăm că există un astfel de lichior. Oamenii de sute de ani caută metode de păstrarea a legumelor, fructelor, ierburilor de extragere a aromelor și a anumitor substanțe medicinale. Avem spre înțelegere ceea ce la noi, numim bitter suedez. Iar acum au început să fie la modă extrasul alcoolic din fructe, mere, pere gutui numite generic lichioruri de casă. Ei bine hribii au o aromă deosebită, puternică și plăcută (pentru mine) iar cei care preparau și țuică sau rachiuri acasă probabil au încercat și macerarea ciupercilor în alcool, apoi adăugând siropul de zahăr sau nu. Așa a ieșit lichior de ciuperci. Polonezii, îl și vând pe la târguri. Se pare că mai sunt tot felul de cocktailuri cu și fără alcool care folosesc câte o ciupercă (din cele asiatice) ca decor și care au diverse pretenții legate de îmbunătățirile pe care acestea le aduc sănătății, vigorii, frumuseții, imunității. Ciupercile, la fel ca măslinele într-un martini, stau aranjate frumos.

 

 

 

*** 

Pictura de mai sus este a lui Franciszek Kostrzewski este o ilustrație din ”Pan Tadeusz” de Adam Mickiewicz, o epopee națională care prezintă culesul ciupercilor alături de alte activități tradiționale poloneze, precum vânătoarea.

 

.