De la citit mi se trage?

Nu mă pot desprinde de gândul acesta, venit dimineața, spre acele suflețele care se abțin de a nu explora. Nu scotocesc. Nu se bucură de curiozitate ci mai mult se sperie de ea. Nu se adâncesc într-un gând să-l examineze pe toate părțile. Nu-l curăță frumos să vadă de unde a ieșit. Dacă e un gând slab sau unul strâmb? Bunica mea folosea mereu cuvântul ăsta ”strâmbătatea lumii”! Oare eu particip la strâmbătate sau la îndreptarea lumii de lângă mine?

Oamenii se umplu de spuma valului, mereu alta. Vai de ei, vai de ele! Parcă ar fi la fel ca papucii chinezești, puși de timpuriu pe piciorul fetițelor. Generații întregi care s-au auto - schilodit, plătind prețul conveniențelor sociale. Formând o modă care, da știu, azi e de neconceput și o considerăm tortură. Ce legi drastice date ca să renunțe la obiceiuri dăunătoare numite uneori tradiții și câți ani au trecut să o vedem eradicată Și noi cum facem ca să (ne) conștientizăm și eliminăm și noi prejudecățile...

Mie, scotocitul prin minte, mi se pare că face parte din bucuria dimineții. Plec afară mult mai ușoară, Clătită. Am mai povestit prietenilor că completez uneori chestionare. Ei bine săptămâna trecută am participat la un studiu numit ”psihologia ascunsă în cuvinte”. Un val de întrebări și o excelentă sursă de autocunoaștere și de autoșlefuire asta dacă vezi în întrebările puse metode de remediere, metode de înaintare.

Până la urmă a fi sincer cu tine însuți este un efort pe care nu mulți îl suportă.
(IvonS)

***

”Nu te minţi singur. Cel care se minte pe sine şi-şi pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui, să nu mai aibă respect nici pentru sine nici pentru ceilalţi.” (Anton Cehov)