Rarebit sau despre sfinți și brânză în zilele ploiase

 

Sfinți, zile ploioase și brânză!

 

Dacă auzi prima dată despre rarebit vei avea impresia că este vorba despre o mâncare cu iepure. Dar este o mare greșelă. La prima vedere, ”Rarebit” sau ”Welsh Rarebit” ar putea suna ca un fel de tocăniță dar este de fapt o rețetă ”obraznică care a fost adaptată în primului rând umorului englezesc. Termenul „rarebit” este de fapt o corupție fantezistă a cuvântului „rabbit”, iar cuvântul „Welsh” a fost folosit istoric în UK ca termen de batjocură, referindu-se la lucruri considerate rustice, sărace sau inferioare. În secolul al XVIII-lea, a numi ceva „Welsh” era adesea o modalitate indirectă de a-l batjocori.

Mâncarea, constând dintr-un sos savuros de brânză turnat peste pâine prăjită, apare în cărțile de bucate timpurii sub diferite denumiri. Una dintre primele e din 1747 în ”The Art of Cookery Made Plain and Easy”. În ea, mâncarea este numită „Welsh Rabbit”, iar Glasse include și intrări similare pentru „Scotch Rabbit” și „English Rabbit”. De-a lungul timpului, termenul „rarebit” a câștigat popularitate, probabil pentru a evita confuzia pentru cei care se așteptau la carne de vânat adevărată în farfurie.

Deși preparatul nu provine direct din văile Țării Galilor, a devenit puternic asociat cu identitatea galeză, în mare parte datorită asimilării ”vechilor mirosuri” ale claselor superioare engleze. Conform unei legende populare, muncitorii galezi săraci, cărora li se interzicea să vâneze iepuri pe moșiile deținute de englezi, au recurs la prepararea acestui preparat consistent ca un fel de protest culinar. Lipsiți de vânat, s-au îndreptat către singurul lucru pe care îl aveau din abundență (brânza) și l-au transformat într-o masă la fel de satisfăcătoare și de reconfortantă.

Povestea de la Porțile Raiului

Una dintre cele mai colorate povești despre rarebitul galez este o poveste despre năzbâtiile acestora în ceruri. Conform legendei, galezii provocau o asemenea agitație în Rai încât chiar Dumnezeu i-a cerut Sfântului Petru să-i îndepărteze. Sfântul Petru ameest atunci la Porțile Raiului și a strigat „caws pobi!”, care era expresia galeză pentru brânză prăjită. Într-o clipă, întregul contingent galez a țâșnit din Paradis în goană, dornici să se bucure de delicatesa lor iubită. Porțile s-au trântit în urma lor și Raiul a rămas un loc mult mai liniștit.. Este una din acele povești care îmbină perfect umorul, cultura și mai ales dragostea pentru mâncare a galezilor.

Fie că este vorba de realitate sau ficțiune, această poveste surprinde esența moștenirii sosului și preparatului ””rarebit”. Tot ei spun că este un fel de mâncare atât de iubit, atât de reconfortant, încât ar putea atrage până și un sfânt din Rai să-l deguste sau ar putea ține o întreagă națiune la căldură într-o noapte ploioasă. În timp ce englezii poate au inventat denumirea în batjocură, galezii și l-au însușit și l-au îmbrățișat, la fel cum au atâtea alte elemente de rezistență și mândre.

Brânza este de obicei un cheddar matur, acrișor - are o valoare simbolică. Era accesibilă, accesibilă și profund satisfăcătoare, mai ales atunci când era asociată cu pâinile consistentă coaptă în bucătăriile galeze. Căldura și iuțeala sosului puteau transforma o simplă bucată de pâine prăjită într-un fel de mâncare care se simțea ca un ospăț, mai ales atunci când era însoțită în anotimpurile reci și umede de o halbă cu lichid fierbinte și mai ales compania unor prieteni buni.

În ciuda originilor sale de bucate pentru săraci și inițial batjocorită rarebit-ul a urcat în rândurile bucătăriei britanice și a devenit un fel de mâncare prețuit peste tot. Astăzi, este un preparat de bază în pub-urile din Regatul Unit, adesea servit noaptea târziu pentru a absorbi efectele unui pahar prea mare. Atractivitatea sa este simplă, dar profund nostalgică. Combinația de brânză lipicioasă, profunzimea amară a berii și crocantul pâinii prăjite este greu de întrecut.

Bucătarii moderni de mare clasă continuă să adauge propria lor notă preparatului. Unii adaugă gălbenuș de ou pentru savoare. Alții condimentează lucrurile cu un praf de cayenne sau un strop de sos Worcestershire pentru acea savoare umami suplimentară. S-ar putea chiar să vedeți versiuni gourmet cu ouă poșate, roșii coapte sau ulei de trufe. Dar, în esență, Welsh Rarebit rămâne un fel de mâncare bazat pe tradiție și începuturi umile.

Ceea ce a început ca o ironie a evoluat într-un simbol iubit al mândriei naționale. Vorbim de mâncare, rezistență, râs și confort. Indiferent dacă ești galez, englez sau pur și simplu iubești brânza, acesta este un preparat care te invită să și-l pregătești și să-i spui povestea.

Welsh Rarebit este un preparat clasic de pub britanic, cu un sos de brânză bogat și savuros, preparat cu cheddar, bere, muștar și condimente, turnat generos peste pâine prăjită și prăjit până la perfecție. În ciuda numelui, nu conține iepure, ci doar o aromă intensă și reconfortantă.

Timp de preparare 5 minute iar timpul de gătire 10 minute.

2 linguri de unt

2 linguri de făină

½ linguriță de muștar englezesc pudră

½ linguriță de boia de ardei (opțional)

½ cană de bere sau bere neagră merge de minune

1 linguriță de sos Worcestershire

1 cană de brânză cheddar

Pentru cremozitate adăugați gălbenuș de ou. Sari peste acest pas dacă preferi o consistență mai ușoară. Optați pentru pâine rustică sau cu maia, care poate susține greutatea și umiditatea sosului fără a se înmuia la grătar.