Uneori
aleg ca vocea mea să spună cuvinte ca un trandafir care se deschide și
nu ca un dialog sau ca un răspuns. Ceilalți, vor vedea floarea spre
bucuria lor.
Uneori, ca azi, îmi proiectez glasul ca o
întoarcere către mine însămi, știind că va rezona cu ceilalți. Și știu
un simplu adevăr, cum și când va rezona cu ceilalți.
Uneori
simt ca azi, că trebuie să spun anume cuvinte, la momentul potrivit.
Acele cuvinte nu sunt mai speciale decât tăcerile ce ne înconjoară și
care ajung în esența noastră.
Uneori, ca azi, am ales ca acest
moment să fie potrivit între mine și voi. De ce? Pentru că azi, la mine
începe anotimpul dăruirii. Mă rog să dăruiesc cuvintelor aripi ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu