Într-o grădină!

La un control de rutină,
s-a verificat!
că:
inima mea de porțelan
e ciobită
de la o mirare iernatic - brumărie
când am văzut un trandafir înflorind
în ianuarie.
Era mare, greu și lăptos,
(a nu,
nu acel ianuarie grozav de geros!)
și puțin aplecat, 
încărcat
de zăpadă,
hlamidă albă,
da'n-avea el treabă
că,
discută cu-n ghiocel.

Galeș, grațios
îi picura rar, bobii de rouă.

Uitându-se la el,
celălaltul,
sfios și pricăjit
el, vestitorul firoscos,
stătea cu ochii-n sus, 
ochi în ochi,
alb în alb.

Atâta implorare de răgaz
am văzut eu,
cu ochii mei
că nu e de mirare
că și moartea'ntârziase
de după un colț de ianuarie.

Și,
ei,
sireacii-n ardoare,
se iubeau ca de pe altă lume.
De alb.