nelipsitele castane

... Îți dai seama, am adunat o grămadă... și ieri și azi... O plasă întregă fără să mă întreb ce-o să fac cu ele. Le găseam pe bulevard, în ploaia deasă și întristată  ori în iarbă, atât de lucioase,  cu acel sens al prospețimii care te face parca să le duci la nas or sa le guști,  ... unele neieșite din coaja țepoasă înca, în iarba de un verde puternic a parcului. Îmi făceau cu ochiul să le adun, zău, ... să le țin în mână, să le miros.

Au culoarea furnirului neprăfuit și un luciu de sclipiri de ochi șăgalnici. Am comparat. Culoarea ochilor mei nu e la fel de puternică dar poate uneori ochii mei lucesc la fel, umpluții de boabe mari de lacrimi.

Am întins mâinile cu pumnii plini de castane, lăsându-le să cada pe asfaltul umed. Zgomote seci. Câinii, vagabonzii, doar ei - ciulind doar o ureche, mă privesc curiosi și-și văd de drum. Eu, visez ...