Păpădia electrică

http://www.serbanaxinte.com/papadia-electrica/

text de Serban Axinte

în spatele meu e un fel de lumină, dar trupul meu nu există, la tine privesc mai greu, ceva tot rămâne, un şal pe umeri, o gură care scuipă  cu sete spre celălalt mal.
să te apuci de pânza de păianjen ca şi cum te-ai ademeni în braţele tale, nu-ţi place aerul din cameră, ai libelula în picaj, în visul torrent, în rest… fata de întuneric îmi urmăreşte mişcările de după perdea.
ea se dizolvă în florile pe care le atinge.
de ce caut acelaşi mort printre vii, îmi modelez ucigaşul cu mâinile, îmi iau din ochii, din sprâncene, din oase şi pun în el.
mortul meu trage pe nas praf de cretă, dar de tine nu pot uita,
îmi las umbra să te vindece şi plec departe, aşa cum nu sunt mă întorc, tu în mine, eu în afara mea, te privesc fix în ochi şi dispar.
în locul meu….
nu unul, ci patru sori la marginea patului, prin jaluzelele trase.
îmi ţin respiraţia până la sfârşitul anului, poate înţelegi acum de ce eu încă nu îmi pot flexa genunchii.
uşor, uşor, rănile mele se acoperă cu o viţă sălbatică, mult mai uşor de imitat e zgomotul trupului care se rupe, mă legeni în părul tău, firele tale sunt rănile mele.
da, da, da, eu ştiu ce urmează, dar prefer să uit până se întâmplă:
[…………………………………………………………………………………………………]
totul în contur, totul în bulb.
***
chiar şi boala mi se ridică prin creştet ca o scamă de păpădie electrică.

Nimic ...

Nimic dar nimic nu se compară cu tine :)
nimic nu va schimba asta
nu e nevoie s-o știi
e de ajuns că o simți...





http://www.youtube.com/watch?v=iUiTQvT0W_0&feature=share&list=RD02PvCt1M7E1Us

Planuri de viitor

Mi-am deschis un magazin cu stele. Chiar în capul meu. Sunt de vânzare. Sunt un distribuitor bun. Și cum sunt 7 milione de miliarde, de miliarde, de miliarde de stele, am zis că o să fac o afacere bună ... Să aibă fiecare cerul lui, zilnic... și vă recomand cel puțin 30 de secunde să stați în liniște deplină, cu gâtul întins, cu capul dat pe spate să vă intre stelele-n ochi. Îmi plac acei ochi care au scăpărici ... 



*****

 
Mi-am deschis un magazin cu flori. Chiar în inima mea. Sunt de dăruit. La flori sunt cam risipitoare, dehhh. Am adunătură mare de flori. Neofilibile. Flori ce-mi rămân  pe retină...Petale care catifelează inima... ș-o umplu de-o culoare. Ș-un fel de prospețime nestrivită....Mie, florile îmi dictează desimea bătăilor inimii ... și intensitatea emoțiilor ... de asta am intenția să le dăruiesc, căci florile mele au ceva bătăi în plus și câte-o emoție... aninată pe undeva.


*****
 
Uneori, după ani și ani, îmi mai vând și amintirile cu voi  sau despre voi. Cu noi și despre noi. O fac din, vezi bine, motive de înghesuială ... Oare?  

... Sau din nevoia de rechemare? Rechemarea vostră spre poveștile  mele. Strânsura mea despre voi. Îmi place cum uneori curge o amintire, nu devine scorojită de nefolosire  .... dosită și rușinată prin cotloane neuronale... O împodobesc  cu înțelegerea mea de azi ca și cum o reîmprospătez, și o recalific, pentru a reveni în lume. Și-mi dau seama că nu e coincidență la alegerea unei anume amintiri. Ea revine  cu esența și creează un nou  mâine.



 http://youtu.be/H07rZJfVZo8