miercuri, 13 septembrie 2023

Cu miros de ”om bun”

De curând am experimentat alături de niște pici, (și) câteva mirodenii și alături de ”lecția și  învățarea respectivă, am descoperit inclusiv frica de mirosuri noi... (alergiile dehhh!).
 
De aceea vă spun, cu mâna pe inimă că aroma se află la intersecția dintre gust, miros și elemente senzoriale, inclusiv textură, sunet, aspect, temperatură...Cum mirosul este un aspect crucial al aromei, cu cât percepi mai multe mirosuri, cu atât experiența ta umană va fi mai vibrantă. Cu cât experimentezi mai mute cu atât viața ta e mai condimentată...
 
Iată de ce mâncarea iți produce mai puțină plăcere când ai nasul înfundat sau ești răcit. Iar pentru cei care încă mai rostesc platitudini de genul berea fără alcool sau cafeaua fără cofeină nu-și au rostul trebuie să înțeleagă că sunt doar iubitori de ”tărie” și nu fini degustători de arome și buchete.
 
Nu mai cumpărați condimente ”pentru ”murături”, pentru ”sarmale”, pentru ”pui”, mixați-le voi și experimentați... Experimentați noi condimente, noi concentrații, ... proporțiile favorite ...
 
Înțelegi că mai multe mirosuri (mirosul ar trebui să fie primul simț - chiar înaintea văzului cu care ne percepem noi oamenii) ne aduc informații unul despre celălalt. Mirosul influențează simpatia sau antipatia imediată, fac parte nativ din ceea ce numim ”intuiție”, ne ajută să cunoaștem mai mult, să ne cunoaștem, să ne acceptăm ...
 
Vă aduceți aminte de basmele copilăriei? Sfânta Duminică avea o cățelușă care îi spunea după miros că cel nou venit este sau nu ”om bun!!!!
 
Vă doresc azi, o zi cu și despre mirosuri, să faceți difența între acestea și ”arome” și ”buchet”! Lucrurile mici și atât de complexe din rutina noastră zilnică.

O zi cu sare și piper! Și ... mai ales să mirosiți frumos, să mirosiți a ”om bun”!

.

miercuri, 6 septembrie 2023

The power of grey

 ”The power of grey”. Oamenii preferă majoritar ceea ce consideră ei că le este familiar. De aceea societatea, cea care (ne) pune etichete, acceptă mai ușor bărbații grizonați decât femeile. Și observ că înțelegerea e total răsturnată față de acum 30 de ani când eram judecate în funcție de ce culoare de vopsea aveam la păr și nu-l lăsam ”natural”. La mine-n cartier - periferie de oraș provincial sunt încă reguli dictate de ”juriul din parc”  în cazul purtării pantalonilor sau a culorilor pastelate la anumite vârste. Nu e vorba de modă ci de o decizie majoritară în funcție de grupa de vârstă la care ești încadrat(ă).
 
Părul gri, după influencerii de azi și conform vânzătorilor de cosmetice,  cică (ne) transmit că ”ești neglijentă”, ești o ”băbătâie”, nu ești în ”tendințe”. Nu dă bine să rămâi ”albită” pentru că ești ”invizibilă” pentru societate. Am avut câteva discuții serioase în străinătate, despre acest fel de desconsiderare iar zilele trecute pe strada mea, una plină de amuzament cu copiii/tinerii din zona: pentru ei colorarea e un semn de putere, la fel ca nevoia de tatuare.

Eu cred că a te purta cu părul colorat sau nu, femeie (sau  bărbat), înseamnă să-ți stabilești un cursor individual între normalitate și excepție și asta înseamnă un exercițiu personal de acceptare a diversității. :)