Singurătate

Zilele astea singurătatea-mi
e atât de aglomerată!
e plină ochi de nostalgie
de dorințe scuturate în vânt
de încercări
de reîncercări 
de șanse pierdute
de promisiuni 
de noduri în gât
de fluturi închiși a penitență în stomac
de prima șansă ca o paradă
de bunul început, ofilit de îndată
de sfârșituri care nu există.

Zilele astea am 
o sigură 
singurătate
tare aglomerată.
O scutur de roade
de umbre și de întuneric
de mușcătura dezamăgirilor 
Și-mi vine să cer daune
la toate ratările:
visătorilor!

Și totuși aș vrea să înțeleg? 
De ce mă doare în așa hal mintea
pentru gândul ăsta năstrușnic ce-mi zice
că-n întunericul acestui întuneric 
există măcar o șansă?

Zilele astea am 
o singură 
singurătate
tare aglomerată.

.

 

Precipitații și alunecări masive

Gânduri ce-mi alunecă fără să vrea spre tine
ca o gâdilătură continuă pe piele
fără capcane, fără complexe,
la fel cum în ochii tăi
doar în ei,
întrevăd infinitul.
O privire ce paradoxal mă separă de neant
iar unora, zău, asta li se pare puțin!

E ciudat dar asta pare cea mai bună parte din mine
în timp ce prostește, cheltuiesc totul pe alte poezii
și pe  alte apusuri.
Gândurile ce alunecă spre tine
pline de fiori
ce se precipită 
în vise.

.

Ăștia suntem noi?

De ce știrile negative sunt atât de apreciate în zilele noastre? Bineînțeles, din cauză că aduc audiență. Dar de ce au audiență astfel de informații ? Ne fac cumva mai fericiți, când aflăm problemele altora? Așa suntem noi? Ăștia suntem noi, mai fericiți când auzim de problemele altora?

Dar dacă astfel de știri chiar influențează negativ sănătatea noastră mentală? Ne afectează emoțional și noi tot ne bulucim în fața ecranului? Oare nu ne hrănesc nouă nevoia noastră de a fi agresivi? Oare prin acest lucru nu suntem împiedicați să mai ajunge la creativitatea și la capacitatea de a gândii profund? În acest caz, care ar fi soluția?

Cine ne fură indentitatea?

Foto  din prelegerile dnei Elizabeta Stănciulescu

Vă propun ca azi să aveți o întâlnire cu propriul vostru ”cal troian”.
Să nu-mi ridicați a mirare sprânceana că vezi bine voi nu l-ați avea. Nu-l știți? Nu vi l-ați văzut? Eh înseamnă că a devenit atât de mare și atât de obișnuit în propriul vostru peisaj că nu vedeți cum vă împiedică. Rutina, fricile, iluziile și deziluziile, bârfușoarele invidiile, răutățile mărunte câte și mai câte altele devin o barieră, sau un văl sau cine știe un zid peste care ziceți că n-o să treceți niciodată..

Ciocăniți rogu-vă la ușa calului vostru troian. Vedeți cinstit, voi cu voi cam ce iese de acolo. Și după aia mai vedeți cum stă treaba cu iertarea, bunătatea, filantropia ...
Dacă nu? Știți doar ce vi se întâmplă: război mare și de lungă durată ...

Sincronicitatea

Mare lecție a solstițiului. Doar dacă vrei să crești:

Priviți felul prin care ne construim amintirile și percepția și cum vom face sincronizarea între ele. Un pendul pe masă (izolat) este decuplat de celelalte și acționează așa cum a pornit.

Dar un pendul într-un sistem, se sincronizează cu celelalte în cele din urmă formând un sistem unic (datorită cutiilor care vibrează și transmit energia).

Sincronicitatea se aplică și la oameni și cu toate că acest lucru a fost descoperit de Huygens prin sec. 17, unii n-o pricep deloc nici în ziua de azi!

Desigur până la urmă noi decidem ce înseamnă și cu ce, cine, când ne (re-)armonizăm.

Puneți-vă întrebările bune la timp! Care e comunitatea în care voi sunteți deja sincronizați? Ce oferi tu?

https://www.youtube.com/watch?v=W1TMZASCR-I#t=53

Lansare la Muzeul de Artă Ploiești

În ultimele 3 zile, am fost împreună cu peste 100 de persoane cu totul și cu totul noi. De-ai noștri vezi bine, ploieșteni verzi!

Aseară, parcă a fost la propria-mi serbare de Crăciun. A plouat toată ziua, era lapoviță și totuși holul Muzeului de Artă a devenit neîncăpător. Cine și-ar fi închipuit, zău? Ca de obicei, am uitat mare parte din text. Dar până la urmă a ieșit totul cum trebuie.

  Ce bucurie că mi-am făcut prieteni noi, că am fost mulți, de toate vârstele, că oamenii sunt interesați să cumpere cărți și să afle povești!!! 

.

Despre excelență și progresul cunoașterii divine

 fragment din cartea lui Francis Bacon din ”Cele două cărţi despre excelenţa şi progresul cunoaşterii divine şi umane”

 Lege orânduia mărite rege atât sacrificii zilnice cât și ofrande de bunăvoie. Primele din rânduită pietate, celelalte din credință înflăcărată. Tot astfel li se cuvin suveranilor tributul datoriei cât și ofranda afecțiunii. În privința primului sper să nu las vre-odată de dorit după neînsemnatele mele puteri și bunul plac al Maiestății Voastre. Cât despre celelalte cred că o să aleg o ofrandă care să se refere mai degrabă la calitățile și excelența persoanei  Voastre decât la treburile coroanei și ale statului. Astfel reprezentându-mi repetat, persoana Maiestăți Voastre în minte și privind-o nu cu ochiul iscoditor al îngâmfării - pentru a descoperi ceea ce Scriptura ne învață că este de nepătruns ci cu ochiul atent al datoriei și admirației lăsând la o parte celelalte laturi ale virtuții și faimei am fost cu adevărat impresionat și m-am minunat peste măsură în fața acelora dintre  calitățile, virtuțile și facultățile Domniei Voastre: capacitatea intelectului, fidelitatea memoriei, ascuțimea judecății, ușurința și buna ordine a elocienței voastre. Adesea m-am gândit că dintre toți cei pe care i-am cunoscut Maiestatea Voastră este cel mai bun exemplu pentru a convinge pe cineva de exemplul lui Platon, după care orice cunoaștere nu este altceva decât reamintire, iar mintea umană este capabilă prin natura ei să cunoască toate lucrurile printr-o restaurare a noțiunilor  primitive și originare care se află în ea  ferecate în întunecimea aceluiași înveliș temporar în care suntem sechestrați). O astfel de lumină naturală am observat la Maiestatea Voastră; o dispoziție de a lua foc și de a arde pornind de la cea mai măruntă ocazie ivită în cale, de la cea mai mică dintre scânteile de cunoaștere primite de la alții. Căci  așa cum spune Scriptura despre cel mai înțelept despre regi, că inima lui era ca nisipul mării care deși imensă tot din părțile cele mai mărunte este alcătuită tot așa Dumnezeu i-a dăruit Maiestății Voastre o admirabilă împletire a facultăților intelectuale în stare să cuprindă și să înțeleagă chestiunile cele mai importante și în același timp capabilă să distingă amănuntele și asta chiar dacă altminteri ar părea cu totul imposibil ca același instrument să fie potrivit atât pentru lucruri mari cât și  și pentru lucruri mici. 
.

lansare carte

Te-ai gândit vre-odată ce înseamnă identitatea ta și la ce folosește, cum se construiește, care sunt mecanismele proprii de igienizare a mentalului și a psihicului individual cum reușim să menținem atât de complexa sănătate a unei comunități?

Îți trebuie curaj să rupi contractul ”tăcerii” cu care ai fost învățat de foarte mic în anii ”dublului limbaj”. În arhiva orală a fiecărei familii, prin repovestiri repetate se reconstruiesc vieții și etape ale arborelui genealogic, istoria ”mică” și se transmit numai lucrurile demne de laudă. Uite, ne spunem ”lumea e rea” dar cei din jurul meu sunt buni. E bine acest lucru? E util să punem văluri de catifea pe propriile noastre slăbiciuni? Sau cumva faptul că ”trebuie să spălăm lucrurile numai în familie, înseamnă că ”ascundem lucrurile sub 
covor”. Ne e de ajutor în înaintare? Cum ne integrăm propriul nostru spațiu privat în spațiul public?

Avem din ce în ce o imagine de ansamblu mai mare tocmai pentru că stăm pe umerii strămoșilor noștri personali și a realizărilor sau nerealizărilor lor. Și de aici depinde ne noi cum continuăm: Privind mereu în jos și înapoi sau din contră înainte și în sus, lărgindu-ne astfel pas cu pas orizontul. 

Acesta este rolul colecției ”Memento” promovată de Asociația pentru Educație și Dezvoltare Urbană. Sub aparența unor povestiri individuale, se pun în contact memoria personală, familială cu istoria. Poate fi o analiză dură dar care nu pretinde să aibă uscăciunea cercetării științifice pentru că povestitul este forma cea mai vechie care reușește să ne acapareze atenția.

.