”The power of grey”. Oamenii preferă majoritar ceea ce consideră ei că le este familiar. De aceea societatea, cea care (ne) pune etichete, acceptă mai ușor bărbații grizonați decât femeile. Și observ că înțelegerea e total răsturnată față de acum 30 de ani când eram judecate în funcție de ce culoare de vopsea aveam la păr și nu-l lăsam ”natural”. La mine-n cartier - periferie de oraș provincial sunt încă reguli dictate de ”juriul din parc” în cazul purtării pantalonilor sau a culorilor pastelate la anumite vârste. Nu e vorba de modă ci de o decizie majoritară în funcție de grupa de vârstă la care ești încadrat(ă).
Părul gri, după influencerii de azi și conform vânzătorilor de cosmetice, cică (ne) transmit că ”ești neglijentă”, ești o ”băbătâie”, nu ești în ”tendințe”. Nu dă bine să rămâi ”albită” pentru că ești ”invizibilă” pentru societate. Am avut câteva discuții serioase în străinătate, despre acest fel de desconsiderare iar zilele trecute pe strada mea, una plină de amuzament cu copiii/tinerii din zona: pentru ei colorarea e un semn de putere, la fel ca nevoia de tatuare.
Eu cred că a te purta cu părul colorat sau nu, femeie (sau bărbat), înseamnă să-ți stabilești un cursor individual între normalitate și excepție și asta înseamnă un exercițiu personal de acceptare a diversității. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu