Lagerstroemia indica, mirtul de crep
Mirtul de crep este o plantă mediteraneană care crește spontan pe coastele din sudul Italiei și a insulelor de acolo dar cultivarea lui era practicată din antichitate. De fapt, sursele istorice menționează soiuri sălbatice și cultivate, cu fructe de pădure negre sau albe, ambele folosite pentru a face vin, așa cum citim, de exemplu, în ”Istoria naturală a lui Pliniu”.
Pliniu afirmă că mirtul este o plantă remarcabilă, deoarece fructele sale produc nu doar ulei, ci și vin. Înainte de introducerea piperului era folosit și ca mirodenie. În special, carnea de mistreț era îmbunătățită prin adăugarea de mirt, care este folosit ca ingredient în sosuri. Pe vremea lui Pliniu există un fel de mâncare numit myrtatum, care era un fel de cârnat asezonat cu fructe de pădure de mirt. (Varro's De Lingua Latina).
Utilizarea culinară a fructelor de pădure de mirt este confirmată de prezența acestui ingredient interesant în unele rețete ale celebrei cărți ”De Re Coquinaria.”
***
Denumirea mortadela derivă din latinescul „farcimen murtatum” sau „myrtatum”, care în antichitate indica un cârnat bine asezonat cu frunze și fructe de pădure de mirt. Cel mai cunoscut cârnat este cel ”bolognese” bine împănat cu boabe de piper sau cu fistic verde. Umplutura e o pastă de carne slabă de porc și cca 40% slănină din gușă coaptă și supusă unei vaporizări ”saune”. După cum e obiceiul fiecare zonă și fiecare cârnățar devine un artizan și își are rețeta proprie.
Imagine: mirt (mirt) din cartea lui Pietro Andrea Mattioli secolul al XVI-lea
crep = Țesătură subțire, încrețită, din fire de mătase sau de lână suprarăsucite.
La noi plante asemănătoare sunt prin parcuri sub numele de
liliac indian.
