„A dorit şi n-a dăruit totul”.... Kahlil Gibran

În această luptă cvasi iminentă, voi părăsi aşa zisă tabără favorită,  în pofida faptului că intelectual voi fi considerată dezertoare! M-am săturat de constrângerile tributare şi permanente ale lui: „...dacă da... şi dacă nu...” E un bir prea greu, făcut zilnic, doar ca să am un mod de a fii similar celorlalţi. Căci  stilul acesta e pajul servil al condiţiilor ce mi-au împănat viaţa... şi eşuez când fiecare clipă de  dragoste, adică de viaţă adevărată, adică de umplere, adică de împlinire, o strângem în astfel de chingi ... Şi, de nu consider lăuntric că m-aş condamna să rămân o învinsă dintru început, voi devenii vasala a unei expresii muuult mai prietenoase mie. Cu un preaplecat semn de respect, voi fi de azi în slujbă lui: ”nu e îndeajuns...”. Iar această emblemă răzleaţă îmi va deveni stegar...

Şi ce dacă!!! Să ştiţi că e făcută din dorinţa de a elabora ceva real, plin de viaţă... Pentru că nu-i niciodată îndeajuns de multă iubire ... Îmi voi asuma riscul acesta...