joi, 29 septembrie 2011

Chiromanţie


Îmi amintesc de ziua când m-am rătăcit în Bărăgan, în şesul cât vezi cu ochii.  Mă urmăreau ghimpii, într-o maree sinistră; îmi torturau gleznele. Aveam senzaţia că mă las înruguită de murii câmpului ce mă prindeau şerpeşte de haine. Oh, şi mi s-a părut că întrezăresc fericirea atunci când, am reîntâlnit urme de paşi în colbul grosier al unui abia redescoperit drum. Citibil, în palma funciară, un fals tratat de chiromanţie rurală.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu