Ruginiul, din toamnă

Îţi ştiu toate anotimpurile,
Le-am  trecut, în catastifele  gândului ...
...cu admiraţie, pentru anotimpul exuberanţei
şi cu ... teamă pentru norii greu trecătorii ai anotimpului tăcerii...

... apoi cu câte un sentiment total nou, pentru celelalte o mie de anotimpuri dintre noi ...

Uneori,
am certitudinea că ştiu tot ceea ceea ce nu ştii tu,
din tine însuţi:
şcrâşnetul de dinţii, al mintii tale încordate,
visarea, 
călăritul pe atât de departele al unui Pegas rătăcit,
ţinta răsuflarii tale când pulsul ţi-e grăbit,
or  ... ruga,
ruga unui gând în clocot 
cu mirosul lui de scorţişoară...

Şi mai ales, îţi ştiu făgaşele săpate de zbucium,
pe drumul iertarii de tine însuţi.

Oh, cu cât alen

Am construit anotimpul acela,
tărmul acela,
orizontul acela,
gândul acela,
unde,
turiştii încă,
mai  vizitează

grohotişul cu amprenta genunchilor noştrii
plină de rouă....

.... ba nu, plină de lacrimi! ....peste care de azi,
poposesc
una câte una,

frunze ruginii...

În ţara iubirii, lacrimile şi zâmbetul’s deopotrivă de multe

Doar că zâmbetele, fiind parfumuri ale dragostei

Plecă mai repede spre cer.....