Scrisoarea I

Omule drag,  o să-ţi spun cum este cu dragostea mea, acum în aceste zile. Dragostea mea pentru tine.
Sunt ca un arici întors pe dos, cu ţepii în interior, mulţi, ascuţiţi, inflexibili. Fiecare  mişcare, fiecare vibraţie a gândurilor mele, fac să mă ating eu, de eu însumi. Retractilă, în acelaşi timp sensibilă la propriile mele interconexiuni, uneori dureros de sensibilă, alteori descoperind interdependenţe ale mele cu lumea celorlaţi  şi cu intuiţii despre oameni, locuri şi gânduri  ... nebănuite. Uneori  îmi doresc încremenirea!  Şi concomitent am o senzaţie de zbor. Zbor fără aripi, ca de plutire. Ce nu înseamna efort şi ghidare. Ci doar planare... pe curentii favorabili ai vântului. Ai simtit vre-odata înalţarea? Să ai deodată imaginea de ansamblu? Să fi detaşat dar în acelaşi timp să vezi totul, bunul şi răul  si conglomeratul dintre frumos şi urât şi dintre dispreţuit şi...? E o stare de luciditate. Te stoarce şi te euforizează. E crud să înţelegi lucruri pe care nu le-ai cerut înţelege. De care te-ai ferit să le cercetezi. E crud, pentru omenescul din noi dar în acelaşi timp grandios. Înţelegi că nu mai poţi închide uşi, pentru că acolo nu mai sunt uşi, că nu mai poţi  judeca pe alţii pentru că eşti mai îngrijorat şi mai înţelegător cu durearea celui care uneori, îţi provoacă durerea decât  faţă de chinul tău.
Uneori, vrei să te întorci, dar eşti ca o Alice care nu mai încape pe uşa pe care a venit; uneori vrei să refuzi sau să fi nepăsător sau aspru, alteori te simti pur şi simplu lapidat neînţelegând motivul şi simti lovitura fiecărui bolovan. O simţi ca pe o nedreptate strigătoare la cer. Ce folos! Vezi eu nu caut eliberarea de acest tumult şi asta pentru că simt  ca e o singură cale pâna la urmă: ca din aceşti bolovani adunaţi, să fac scară. O să înţeleg poate cine şi câţi si de ce o să urce ...afară din peşteră...
S-au înmulţit oamenii, care cer iertare şi îngăduinţă şi timp. Pentru ce? Mi-e mai drag pământul pe care, tu prieten bun, calci. Nu-ţi cer nici înţelegere nici apreciere pentru asta şi ştiu să fac diferenţa între a cerşi sentimente şi a le simţi, dăruite. Nu-ţi  doresc decât să reîncepi să crezi în miracole...  E speranţa mea şi m-ar bucura enorm,  să aflu cândva că ţi s-a întâmplat asta şi ... ca şi alţii te pot vedea aşa cum te ştiu şi te intuiesc eu.
O să-ţi spun ce înseamnă interdependenţa mea cu tine:  Mi-e mai drag pământul pe care calci... ...În rest sufletul mi-e plin de tine, de tine, de tine  şi de tine...