Nepărtinire

Am descoperit ca nativ, ştiu să „citesc”

În cartea de ghicit a ţepilor sufletului.

Şi mai ştiu să ghicesc în tăcerea rea, 
A muţeniei ursuze.

Ştiu să umblu în trusă celor 1 000 de măşti...

Şi să-mi montez singură piedestalul ...

Şi mai ştiu să trag cu arcul argumentelor polemice

La fix,

Pentru cercul - ţintă  din mijlocul conflictelor.

Ştiu că pentru mine contează „ a avea” mai mult decât „a fi” și „a face” 
Dar mă fac că nu-i adevărat...

Şi că toate astea sunt funcţii cinice, 
Ale aparatului meu de pălmuit conştiinţe 
ale părtinitorilor trecători,  

pe inima,

pentru că au avut îndrăzneala, să mă  poreclească „buruiană”.

Sub stratul gros sfidător
De fapt ştiu că sunt la fel de vrednică, ca oricare floare

Să-mi  cinstesc păstaia.