Contopire

Într-o clipă de disperare,

ţi-am aruncat inima,

ca pe un colac de salvare.

să te prinzi de ea.

- Ce mă fac Doamne!

Ce să mă fac?

De la clipă de ne’necare

Blocaţi suntem,

Blestemaţi suntem.

Ca un lagăr de concentrare:

Cu emoţii ghimpoase,

Împrizonieriţi!

Cu speranţele roase,

Despăduriţi!

Şi aşa vom fi,

De nu ne vom pune arătătoarele să bată la unison,

Să ticăie ritmic, măcar un tronson,

Din viaţa asta lungă,

Mai ... bi-lungă,

Şi aşa vom fi,

De nu vom muri, de foamea sublimului

De unul de celalat

Unuia, celuilalt

Şi aşa vom fi

De nu vom jindui,

A ne aclama,

Independenţa!

A ta şi-a mea, a mea şi-a ta,

Contopindu-ne-o în zor’de zi.

Şi aşa vom rămâne,

Vom rătăci în veci,

Încremeniţi!

Dacă tu, nu mă vei îmboboci

Dacă nu te voi desăvârşi,

Colectând-redându-ţi mierea!

Doar aşa ...

Vom fii!