...nimeni nu-şi poate ajunge sieşi! ( Bab)
De 50 de ani , mă locuiesc împreună cu mine
Şi-mi spun că nu sunt mai bătrână decât sunt...
Coabitez paşnic,
Chiar dacă uneori simt că am 2 emisfere străine de mine...
Acum ştiu că absida inimii e acolo unde-mi murmură sufletul
Şi că acolo, pururea e incandescenţă.
Lumea, s-a rotunjit între timp,
Şi mi-a rodit mulţi prieteni,
Unii, s-au copt atât de tare
Încât au picat pe undeva,
Alţii, trăiesc doar în propriul meu cap
Aducându-mi subtilă aromă de bucurie.
În rest, lucrurile nu stau atât de rău ....
Desigur, pe ici pe colo mai renovez
Ori mă nevoiesc să-mi înţeleg fibra genuină din care mă torc...
Oglinda adâncului meu adulmecă,
Îmbarcarea în imediata expediţie
A argonauţilor Cuvântului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu