Rădăcinile niciodată nu-ți mor

Cred că suntem suma oamenilor pe care-i cunoaștem și  care au lăsat câte ceva în viețile noastre. De aceea  plămădind în minte toate acestea lucruri miraculoase despre ei, constitutie cea mai mare bogăție pe care o am.

Și dacă doresc să cunosc din ce în ce mai mulți oameni, n-o fac din vanitatea de a aduna în mine mai multe vieți, amintiri și întâmplări ci din smerenia, că aceasta este cea mai buna stare a sufletului ... care se preface și crește pentru că își hrănește rădăcinile identității. Lepădate de nume  bucățile de viață, poposite în tine,  se îmbracă în strălucitorul " așa ceva a putut să se întâmple cu adevărat, mie, nouă". Și adaug o mulțime de semne de mirare apoi. Ca un gard, vă înconjor cu semne de mirare. 

Nu v-ați simțit niciodată inundați de mulțumirea de "a fi", în înțelegerea ei cea mai înnaltă? Aceea de a fi o ființa umană, care întelege. Care-și simte semenul nu care-l chestionează! Care procesează apoi ceva din care să reiasă "suflet întărit", dorința de a continua și  bucuria de a împărtăși?

De fiecare dată când îmi încep un proiect, iar "un proiect" înseamnă uneori doar atunci când îmi  încep ziua de cu zori, să "înțeleg și să văd cu ochii minții ceva frumos", înainte de  a face primul pas spre viitor spun, îmi aduc aminte să ofer prinos de laudă pentru tot ceea ce am. Iar acumulările mele sunt tot ce am și tot ce sunt și probabil înseamnă de fapt tot ceea ce "am înțeles" pâna acum. (Nu tot ce mi s-a explicat, nu tot ceea e m-a covârșit, nu tot ceea ce m-a convins). Capilarele mele intelectuale, morale și sufletești își doresc să primescă "viața" din zbuciumul meu evident de "a extrage" și nu  să fie inundate, și copleșite din ceea ce zi de zi mi se flutură ca "evident" și "important".

Așă că, cu gândul la voi - tot timpul  - sufletul meu crește în adâncime, iar ceea ce vedeți voi e doar vârful unui aisberg.... și cred că doar așa rădăcinile niciodată nu-ți mor...

PS: Zilele acestea, de undeva de la copii din Săcele, am învățat și am înțeles, că un om care "radiază" trebuie "musai" să zâmbescă așa că în dimineața aceasta, am practicat "radianța cu zâmbetul pe buze" chiar și  singurătatea camerei mele. Care va să zică, zâmbetul blând, bun, cald "din inimă", e organul vizibil al spiritului...