Gâdilici

...” Îi treceau multe gânduri prin cap ...”

Am un gâdilici
pe interior ...
neistovitele buze ale sufletului
murmură gânduri fără oprire...
și vă spun verde-n față,
că așa-mi vine
să scap de mine ...
să-mi iau măcar o vacanță
spre noi gânduri, ...
Nu ale mele.

Uneori mă-ndur
și încep
să fac,
prefac
și refac.
să iau totul de la capăt...
Amestecatul nu e niciodată noul...

Alteori, mă uit la sufletul meu nevoiaș
și-l compar,
știu
e extrem de ridicol,
cu locuri unde soarele,
e lumină fără apus,
vitraliile cern peste noi
culori nenumite,
zăpada e vrăjită
și domol,
pătrund în liniști eterne...
E zona neofilirii mele.

Pe aici, printre bătăliile zilnice,
am de prins niscaiva cântece care aduc fericirea.