joi, 11 aprilie 2013

reîntinerire

Măreția dimineții!
Susurul chemărilor ancestrale



Oare câți pași au străbătut-o?


Norii repezi trecători ai lunii aprilie ( Piatra Craiului)

Seninătatea strălucirii zăpezii

Simțind cum urcă seva și aburii pământului




Se lasă seara și tihna în inima mea








Ufff, spre casă :(

De fiecare dată când trec prin Bucegi, din tren, am  minutul meu  de privit Crucea ... cred că sunt dependentă de acest lucru de vre-o 50 de ani încoace

 ... și iar


... Noi ne ducem... norii vin ...


M-am bucurat să văd poarta demnă d enun castel și gazonul  într-o formă impecabilă pentur acestă vreme ... nu ca altădată... loc de bâlci chicios
Acasă mă așteptau zarzări înfloriți

M-am reîntors după o săpătmână de re- întinerire.  Și nu, nu am facut-o la ”Ana Aslan” ci la Bran.  M-am îmbolnăvit de cuvântul „supertare”! ... de la copii cu care am fost... 35 de copii :)

Știți ce am mai învățat? Câte stele se află în universul nostru: cam 7 mii de milione, de milioane, de milioane, de stele! Dar ca număr, pentru că nu e un număr cine știe ce de mare, ..., numărul de stele e doar comparabil cu numărul de molecule din vre-o 10 picături de apă. 

Unde suntem noi,  la ce scală între acest macro și micro univers? În condițiile acestea, meditând profund în dimineața ce tocmai a trecut, mă gândeam cu emoție la cât de lipsiți  de valoare sunt numărul de oameni ai Pământului!  Și totuși câte sacre responsabilități și câtă putere creativă am avea pentru  ceea ce înseamnă viață de-adevăratelea! Viața cu sens, cu intensitate și cu pasiunea deschiderii spre ceilalți. Când fiecare își află locul între ceilalți, când va fi pe deplin lămurit  cum să-și balanseze în echilibru măreția umană cu smerenia, poate că lucrurile vor începe să se miște mai repede. Pe calea cea bună! 

Notă: Și constat că după 2 zile, încă am pe cerul gurii, gustul unic  de lapte cu caimac (lapte adevărat !!!) de brâzeturi brănene de calitate, de mâncăruri cu aromele copilăriei... Iar în suflet, oh în suflet aburesc nostalgi de mai vreau cât de curând să revin.

 

 http://www.eliznik.org.uk/RomaniaPortul/pictures/picasa/picasa-oldphoto-album.htm

Un comentariu:

  1. Sunt foarte frumoase pozele. Esti norocoasa ca ai putut sa te regasesti si sa iti gasesti locul printre ceilalti. Pe de alta parte, se spune ca oricat ar fi de suparat, atunci cand stai printre copii viata pare mai frumoasa.
    Daca iti place sa calatoresti poate ca te intereseaza concursul organizat pe Merita Citit, unde Pensiunea Tohanita ofera un weekend gratuit, cu servicii de 4 stele in regiunea Bran-Moeciu. Daca participi, te votez.
    Cunosc persoane care inca nu se simt la locul lor la munca si eu putini priteni. Aceste persoane sunt mai putin norocoasa ca tine.
    Ai un blog foarte interesant, o sa revin sa te citesc!

    RăspundețiȘtergere