”Mulți nu-și permit să iubească tocmai pentru că sunt multe lucruri, mult viitor și mult trecut în joc.” ( P Coelho)
Uneori ești îndragostit de propria ta durere, înjosire, sacrificiu, încât nu mai poți trăi realitatea.
Nu înseamnă că trăiești în trecut. Înseamnă să aduci aceste lucruri în permanența prezentului tău.
Și cel mai rău este să te beatifici cu aceste lucruri, spunând că le faci în numele iubirii. Dar nu e jertfă ci o simplă respingere a realităților vieții pe care mândria ta n-o suportă.
Când cineva iubește așa cum te iubesc eu, construind trepte încă de la inexistența ta, nu există loc pentru altceva. Pentru o altă judecată, pentru vină, întârzieri, dubii.
... Și cum ar fi această dragoste a mea? Solubilă în neîndeajuns...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu