a se lumina de ziuă

Niciodată nu am făcut rabat 
și-n orizontul meu interior
aleg grâul de neghină și dreg lucrurile. 
Făcutele!

Niciodată nu am renunțat și mă plimb,
pe cele mai înguste cărări din mine 
ca în micile orașe de târg cu drumuri singuratice umbrite de plopi.
Simțitele!

Și niciodată nu am abandonat la ideea să-mi extrag intuiția,
și să fiu eu purtătorul de perle  dezghiocate din sideful scoicii.
Reflectatele!

Niciodată nu-mi voi refuza evadarea din mine însumi
ca cel mai mare dar pe care mi l-a dat viața
și să-mi simt forța și scurtcircuitarea și să sparg orizonturi, 
uluită de nouă oglindire ce mi-o oferă.
Mijitele!