Mie nu mi-e așa frică de ”prea târziu”. Pentru că fiecare moment al vieții mele este un răspuns la: cine sunt eu oare?.
Cea mai rea e apatia. Apatia e ca o casă părăsită.
Am fost educați să locuim în țara neputinței și să rămânem în propriul confort. Și cu timpul aceasta devine identitatea noastră.
Și nimeni nu ne--a învățat cum să investim în noi.
Cea mai rea e apatia vă zic. Ea începe cu ”nu”, cu refuzul de noi înșine.
Ha, de atât de mult timp mi-am spus asta și totuși ...
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu