... în noi, sămânța care proiectează viitorul ...

Comunitatea Bahá'ì din România

de Ivone Scărlătescu

”Dacă vreodată numele lui Báhá'u'lláh sau Abdu'l Baha vă vor cădea sub ochi, nu dați la o parte scrierile Lor. Cercetați-Le Cărțile și lăsați cuvintele și învățăturile Lor glorioase, aducătoare de pace creatoare de iubire, să pătrundă în inimile voastre, așa cum au pătruns și în inima mea.” spunea Regina Maria a României în 1928.

În 1950, Arnold Toynbee, nota că la acea dată, Credința Bahá'í era destul de familiară occidentalului mediu cultivat față de evoluția mai înceată și aparent obscură de până atunci. În anii ce au urmat, numărul membrilor Comunității Internaționale Bahá'í a crescut fără precedent și situația s-a schimbat semnificativ. Practic acum, nu există nici o regiune din lume în care modelul de viață indicat de Báhá'u'lláh să nu fi prins rădăcini.

Credința Bahá'ì este cea mai tânără dintre religiile independente. Bahá'íi sunt cei ce-L urmează pe Báhá'u'lláh și cred că există un singur Dumnezeu, Creatorul Universului. Țelul Credinței Bahá'í este acela de a unifica omenirea și vorbește de unicitatea lui Dumnezeu de unitatea religiei și a marii familii umane; deși suntem diferiți prin caracteristicile noastre fizice și temperamentale, de cultură și tradiție, prin gândurile și opiniile noastre, trebuie să-i privim pe toți ca minunatele flori ce cresc împreună, în grădina omenirii. Fiind conștienți cât de grea e această sarcină de a construi unitatea, ar trebui să ne bucurăm de provocarea primită, considerând că acest lucru este crucial pentru viitorul societății omenești.

În plan individual se cultivă dezvoltarea personală. În opinia bahá'í, ființa umană e ca ”o mină bogată în pietre prețioase de o inestimabilă valoare” iar aceste geme, pot fi puse în valoare numai când persoana se întoarce către Dumnezeu. Rugăciunea zilnică și meditația ne eliberează de modele prestructurate. Ca bahá'í, ne ferim de utilizarea alcoolului sau a stupefiantelor (excepție făcând prescriera medicală), deoarece aceste substanțe, în cele din urmă, ne amorțesc mintea. Ne este interzisă calomnia și bârfa fiind una din cauzele dizunității și modul cel mai sigur de a slăbi încrederea între oameni. Scrierile lui Bahá'u'lláh acordă o mare importanță instituției familiei ca temelie a societății umane. Sunt accentuate sanctitatea căsătoriei, recunoașterea egalității dintre soți. Conceptele bahá'í asupra vieții și vieții după moarte, sunt în esență pozitive și țin de natura spirituală a omului.

Fondatorul Religiei Bahá'í: Născut dintr-o familie nobilă ai cărui strămăși făceau parte din marile dinastii din trecutul imperial al Persiei, refuzând cariere guvernamentale în favoarea unei vieți plină de acțiuni filantropice, misiunea lui Báhá'u'lláh (1817–1892) a început într-o temniță subterană din Teheran în aug. 1852 și s-a terminat pe malul Mediteranei, după numeroși ani de exil plini de suferință, în Akka (în Israel). Bahá'íi cred că Báhá'u'lláh (Gloria lui Dumnezeu), ca cea mai recentă Manifestare a lui Dumnezeu, pregătește umanitatea pentru trecerea unui nou prag, care va afecta toate aspectele vieții prin transformare morală și spirituală. În timpul vieții cu cât suferințele Sale ajungeau la paroxism (mai mult de 40 de ani) cu atât mai mult creștea și influența pe care El, a avut-o asupra inimilor și minților celor atrași de iubirea și energia spirituală pe care o descoperi în Învățăturile Sale. Mausoleul Său, loc pe care Bahá'íi îl consideră cel Mai Sfânt Loc de pe Pământ, se află azi în orașul Haifa, înconjurat de minunate grădini ce aduc faima mondială a acelor locuri. (http://www.ganbahai.org.il/en)

În România această religie a fost cunoscută în 1926, când jurnalista bahá’í de origine americană, Martha Root, a vizitat Bucureştiul. În timpul primei vizite, ea a avut imensa bucurie de a fi primită de însăși Regina Maria, căreia îi înmânează cartea ”Bahá’u’lláh şi Era Nouă” scrisă de John E. Esslemont. Amănunte, apar în ultimele jurnale publicate ale Reginei Maria. În următoarele călătorii în România, Martha Root (fiind foarte cunoscută ca una cei mai importanți esperandiști ai vremii), ține conferințe pe diverse teme în Bucureşti. Între 1926–1936 apar diverse articole în ziarele vremii și sunt traduse în română două din cărțile importante bahá’í. Însăși Maiestatea Sa, scrie și recomandă, în cuvinte pline de căldură, studiul Scrierilor Bahá’í. (articole apărute în America și care vor fi preluate mai departe de cele mai prestigioase ziare din întrega lume: http://www.tkinter.smig.net/QueenMarie/BahaiFaith/index.htm).

După 1990, numărul membrilor bahá’í români se mărește la câteva mii, apar comunități în cele mai importante orașe și sunt traduse peste 80 de titluri de carte. Comunitatea Natională Bahá'í, capătă statut legal fiind înscrisă la Secretariatul de Stat pentru Culte chiar în primii ani, după '90; acum, respectând Legea Cultelor din 2006, este inclusă printre asociațiile religioase. Pentru cei ce doresc mai multe informații pot vizita: http://www.bahai.org/ și http://www.bahai.org.ro/ .

” ... și viziunea ta, să îmbrățișeze lumea ...” Respectul de care se bucură comunitatea și proiectele sale internaționale în mediile civice, guvernamentale, academice, în cel al Națiunilor Unite (dar mai ales la nivel local), permit și oferă argumente pentru o examinare detașată și serioasă de a le cunoaște Sursa din partea tuturor celor ce cred că natura umană este fundamental spirituală și a celor ce spun că viitorul trebuie să țină seamă de acest aspect al realității.

Este pentru pentru prima dată în istorie când omenirea dispune de o relatare detaliată (verificabilă) cu privire la apariția unui sistem religios independent și la viața Întemeietorului ei. Este deci șansa celor care se consideră căutători, să cerceteze aceste puncte de vedere. Scrierile lui Báhá'u'lláh tratează un număr foarte mare de subiecte de la probleme sociale până la probleme care afectează adâncul sufleului omenesc iar textele originale au fost păstrate și prezervate cu meticulozitate la Centrul Mondial Bahá'í care se află și el la Haifa, în Israel.

... în noi, sămânța care proiectează viitorul ... Dar ceea ce e considerat semnificativ pentru acești ultimi ani, este faptul că în orașe și sate, oriunde există resurse pentru acest lucru, se încearcă construirea unor modele de viață care combină spiritualitatea cu practica, integrând în același timp, la nivel local, fondul cultural și cel etnic. Cum? Prin participativitate și interacțiune. Utilizând metode științifice, soluții noi și promovând valori spirituale. Având un proces de acțiune, evaluare și ajustare în care comunități locale se axează pe creșterea capacităților personale și se bazează pe resursele inepuizabile ale minții și inimii. Folosind consultația ca un instrument indispensabil, esențial succesului. Este probabil unul dintre cele mai bune răspunsuri la tulburările și criza cu care se confruntă societatea, astăzi.

Ca bahá’í român: Voi porni de la întrebarea perpetuă care mi se pune de peste 25 de ani: De ce ai devenit bahá'ì? Întrebare provocatoare și care (de cele mai multe ori) îl ascunde de fapt pe: ”ce te-a nemulțumit?” Căci așa suntem noi învățați, să facem schimbări drastice când ne ajunge ”cuțitul al os”. Cu toții căutăm schimbarea din maximă revoltă sau când ajungem mai de voie mai de nevoie, la praguri. Eu, nu eram nici la vre-o răspântie și nici nu făceam parte, chipurile, din sufletele migratoare (cum deseori primesc acuze). Bănuiesc că răspunsul meu este comun cu al celor care au ales să își consacre viața unuia sau altuia din sistemele religioase ale lumii și au făcut-o cu maximă seriozitate, cu argumentele cele mai clare și cu certitudini care aduc marile schimbări ale vieții. De fapt, credința și în cazul de față această Credință, mie mi-a fost o atracție. E ca atunci când simți că dacă nu vei merge pe acest drum și nu pe altul, nu te vei mai înțelege cu tine, pentru că doar așa ți-au înviat simțurile, ți-au sporit emoțiile și întâmplările și te ști ancorat de Dumnezeu, înnobilat și tu și aproapele tău pentru care merită să lucrezi la regenerarea omenirii. Cuvintele mi-s mari dar nu într-atât cât sunt înlăuntrul meu, pentru că sunt deja altfel atunci când alegând, am simțit că m-am spălat cu ”mai viu”. Și când sufletul îmi vine în atingere cu lumea divină întorcând pe dos toată temelia mea umană, fără a-mi abandona trecutul și fără a-mi abjura celelalte crezuri, mă plămădesc. Vă vorbesc despre o simplă experiență, care înglobează bornele unei continuități de 25 de ani și despre convingere, într-un exercițiu aducător de împlinire personală și vibrare colectivă fără de care, sunt conștientă, n-aș putea dăinui.