Îmbobocirile și ofilirea

V-ați întrebat de ce iubim doar bobocii? Sau florile etern înflorite (de la orhideele azi la modă, până la oribilele flori de plastic)? Japonezii, când își fac aranjamentele florale procedează altfel. Și nu știu dacă ați observat, ei, aranjamentele le pun în temple și în locurile de meditație în primul rând, mai apoi și prin alte locuri. Deci japonezii, nu numai că au în propria filozofie zilnică reprezentări ale ciclului vieții) vorbim de aranjamentele cu flori, da, dar pun și flori uscate, crengi goale, frunze răsucite.. Sigur că le aranjează estetic nu asta am vrut să spun ci să adaug ideea că ei îți aduc în față nu numai ”îmbobocitul”, așa cum facem noi când cumpărăm, dăruim buchetele europene. În clipele lor de liniște, meditație reflecție, ei privesc limbajul pe care-l transmit florile. Noi, ei bine uităm și să le schimbăm apa și atunci florile tăiate îți amintesc de mirosurile fetide ale mlaștinii și îți induc sentimentul ăsta al înmlăștinării.

Tare mi-ar place zău, ca azi să mergeți la piață să luați flori, din cele bogat înflorite și să le priviți așa cu simțul plenitudinii și al înțelepciunii. Să lăsați deoparte conceptul ofilirii și să vă primeniți mental cu ideea atât de simplă că după înflorire nu vine moartea și aruncatul la coșul de gunoi ci vine rodirea.
Sau tare mi-ar place să mergeți undeva în parc sau într-o grădină oarecare, undeva unde sunt chiar și buruieni și să admirați cum o petală de usucă. Niciodată nu am fost învățați că o petală care se deshidratează, pălește, se zbârcește are o frumusețe aparte, culori nebănuite, miresmele cele mai puternice. Sau uneori mai vezi asta în nu știu ce tablou celebru...
Sau ce zic eu să cumpărați cumva un răsad poate nu așa spectaculos și să îl vedeți cum crește,
Poftă bună la privit florile! Și viața uneori. :)
Rondelul rozelor ce mor - de Alexandru Macedonski
E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, și mor și-n mine -
Ș-au fost atât de viață pline,
Și azi se sting așa ușor.
În tot, se simte un fior,
O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini, și mor și-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmășaguri de suspine,
Și-n marea noapte care vine
Duioase-și pleacă fruntea lor... -
E vremea rozelor ce mor.
Universul literar, 12 iunie 1916
Din volumul "Poema rondelurilor - Rondelurile rozelor ", 1927