luni, 16 decembrie 2019

”Cel mai frumos Ploiești” - volum din colecția Memento (lansare 14 dec la Muzeul de Artă Ploiești)

 Sâmbătă, acum 2 zile, am fost împreună cu cca 80 de persoane, cu totul și cu totul noi. De-ai noștri vezi bine, ploieșteni verzi! Vorbind împreună despre ”orașul nostru”. Fără emfază, fără lozinci și fără promisiuni doar cu emoție acumulată și cu cea stârnită de acest proiect AEDU: ”Memento” recuperarea amintirilor localnicilor care apoi grupate vor deveni amintirile orașului. 

 Sâmbătă, cocoțată pe scara de marmură a Muzeului de Artă, m-am simțit ca la serbarea de Crăciun. Și când ști că sunt multe evenimente paralele în oraș, multe altele cu tradiție, cu surle și trâmbițe și totuși, vezi holul Muzeului de Artă că devine  neîncăpător ți se taie așa ceva la lingurică vorba lu' știți voi cine. Ce am văzut că n-a fost chip de numărat era că cei ce stăteau în picioare, îi  dublau pe cei care și-au găsit din timp loc... Cine și-ar fi închipuit, zău? 

 De la un timp sufăr de sindromul impostorului  și cum să nu fie așa când realizez ce interes există pentru ce scriu.

Eu aveam de spus în față ”o poezie pe de rost”, până la urmă ăsta e rolul autorilor să promoveze cele scrise de ei, nu? Și evident să susțină o fundație care se ocupă cu Educația Civică! Text gândit acasă dar din care am uitat cam jumătate și asta pentru că din față era fascinant să vezi figurile celor ce ascultau. Ploieștenii ”mei” nu sunt niște nostalgici, asta e sigur. Sunt vii și calzi și ironici și deschiși. S-a creat și era palpabilă un fel de emoție. Specialiștii îi spun inter-conectare, eu (iată că mă dau mare că le știu eu pe toate!) îi spun, o formă de comunitate vibrantă.

Nu le-am povestit despre mine și nici despre ce am scris și nici de ce am scris. Ci despre ei. De ce ne place să citim și să adunăm povești. Să spunem altora povești și mai ales să ne repetăm în zeci de variante viața, povestind-o în mici episoade unii, altora. De ce povestașul din noi, ne perie imaginea  și devenim precum calul cel răpciugos după ce mănâncă jăratic, mai frumoși, mai focoși decât în realitate! De ce  foarte des nu avem curajul de a ne deconspira cusururile, greșelile,  mai ales rutina ori limitările ori ... ori... (fără să mai pomenesc de cum ne cocoloșim defectele și ne oblojim viciile :) ) O poveste devine captivantă atunci când aduce sens  în viețile  cititorului și mai multă cunoaștere. Iar cunoașterea nu înseamnă cumva mai multă informație. E ceva de plusat peste. Cititorul de fapt își lărgește  propria cunoaștere de sine doar reflectând la poveștile acumulate. Dar  un progres real al lui ca individ nu vine dintr-o acumulare haotică ci zic și eu, dintr-un proces de autoevaluare, un viu spirit critic și din multă sinceritate. Altfel, concepte precum sens, autenticitate, echilibru nu au cum să se lege de tine.

Mie mi-a plăcut comparația lui Johnathan Gottschall despre Homo fictus (omul care născocește! dar nu am vorbit prea mult de asta sau atât cât aș fi dorit și vă spun și secretul: pentru că m-aș fi împiedicat la numele autorului care nu-mi iese bine în engleză  mai ales când am emoții și zău nu se cădea o așa gafă  în fața auditorului (”Animalul povestitor” sau cum ne fac poveștile, oameni). 

Dar mai mult și mai mult tind să cred că i-am făcut atenți la ideea de moștenire. E tema clasică, așa-i? Avem o moștenire și cum procedăm. O cheltuim imediat. O ascundem, temători.  Sau plusăm și noi acolo cu ceva? Răspunsul de bifat la întrebarea mea e (vă șoptesc): contribuim și o valorificăm. Cam despre asta am scris în prezentare din ”Cel mai frumos Ploiești”. Că tot ce primim trebuie să prelucrăm și să valorificăm. Valorificam critic și selectiv. Altfel pierdem din starea noastră de oameni adevărați. 

Iar la nivel de comunitate poate vom înțelege ce înseamnă  conceptul de ”custode al unui oraș”. Căci treapta mai înaltă față de ”păzitor  citadin” e aceea de ”ctitor al unui oraș” dar până acolo  e cale lungă. De asta participanților le-am înfiripat gândul în subconștient că ei sunt ori vor deveni,  ”gardienii vii ai Ploieștiului”. Da, da și chiar cred că le-a plăcut misiunea aceasta. 

Și de bucurie că am găsit oameni ”vii”, mulți, laolaltă, de toate vârstele, i-aș fi îmbrățișat pe toți dar cum astfel de gesturi ar fi stârnit mirarea, am făcut asta numai cu gândul.
.













(Foto Sorin Petculescu)

la Libraria Humanitas Ploiesti


 Asociația pentru Educație și Dezvoltare Urbană are
 plăcerea de a vă invita la lansarea volumului „Cel mai frumos Ploiești”. Evenimentul va avea loc sâmbătă, 14 decembrie 2019, de la ora 15:30, la Muzeul Județean de Artă „Ion Ionescu-Quintus” din Ploiești.

Alături de noi vor fi autorii volumului, cu care vom vorbi despre ce înseamnă Ploieștiul pentru ei și care sunt amintirile și poveștile care îi leagă de locul unde s-au născut sau au locuit.
Cel de-al treilea volum al colecției „Memento” cuprinde unsprezece povești despre Ploieștiul de odinioară, desfășurându-se de-a lungul întreg secolului al XX-lea, călcând uneori și pragul celui de-al XIX-lea. Cititorii vor găsi în paginile lui prima istorie a Casei Radu Stanian, vor afla despre emoțiile unui băiețel când l-a văzut pentru prima dată pe Regele României, care erau jocurile care animau străduțele Coloniei (3) Teleajen și despre serialele la modă dinspre finalul anilor ’90. Li se va urca un nod în gât parcurgând trista poveste a unui bărbat condamnat la a fi refugiat pe viață sau a avocatului de succes redus la o umbră de regimul comunist. De asemenea, vor descoperi rețeta perfectă de mici și vor intra în cea mai frumoasă cofetărie din lume, înghițind în sec la mirosurile iuți de mirodenii, la cel sărat al măslinelor de Salonic sau la aromele dulci de alviță și halva.
Colecția „Memento” cuprinde volume colective și individuale care recuperează povești și amintiri ale orașelor din alte vremuri și ale locuitorilor acestora. Fie că e vorba de istorii personale sau biografii, cărțile păstrează și împărtășesc cititorilor secvențe dintr-un trecut care fascinează și ademenește.
Evenimentul este organizat de Asociația pentru Educație și Dezvoltare Urbană, cu sprijinul Muzeului Județean de Artă „Ion Ionescu-Quintus”. Parteneri: Sorin Petculescu – Fotografie Comercială, Liviu Vasile Photography și Iubesc Prahova.
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Concepție și realizare grafică a copertei: Cătălina Ruxandra Stan

Asociația pentru Educație și Dezvoltare Urbană este o organizație non-guvernamentală, non-profit, înființată în mai 2013, cu scopul de a păstra memoria comunității ploieștene și de a promova istoria locală. Proiectele AEDU cuprind tururi istorice ale Ploieștilor, publicarea de cărți și albume, precum și dezvoltarea platformei online republicaploiesti.net. Mai multe detalii despre activitatea AEDU: http://dezvoltareurbana.org/ sau  https://www.facebook.com/dezvoltareurbana/ .
Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să ne contactaţi la adresa de e-mail contact@dezvoltareurbana.org

Cumpărare:  http://magazin.republicaploiesti.net/produs/cel-mai-frumos-ploiesti/




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu