...

În carapacea-i,
Creierul devine sidefiu
Curg gânduri noi
Țestoasa le țese-n văluri de înțelepciune,
Mii de crizanteme înfloresc în amăruiul de toamnă 

Eu, îmi domesticesc gândurile
Și-n șipotul focului ce mă dogorește
Mai sting văpăile
Cu câte-o dușcă de tăcere.

Demasc complotul anonimilor care au bucuria de a se văita de orice,
Pentru că știu oameni, care trec prin lume
ca printr-un zid...
Și o fac zilnic.