că era timpul ...

A fost o perioadă când eram într-o acoladă a vieții.
Eșuasem în ținutul
de la marginea mării mele interioare
și aveam o idee severă,
o idee străină, 
de domesticire
a mea de către mine.

Ba zăceam, într-o baie corozivă
Ba,  într-un vălmășag de constrângeri
din desimea de nepătruns a gândurilor.
Și eu,
ca un malaxor scoteam
gânduri gri,
pe un fundal nedefinit.

 ...și ca să ies, 
că era timpul...
mă inventez din ce în ce mai des.