luni, 12 mai 2014

Gimnastică de suflet treaz


Întorc capul,
urmele mele, 
în lumea asta,
nu sunt drepte, precise ...
sunt adânci și vizibil
pecetluite cu un anume foc,
ce face ca umbra mea să sângereze.

Înalț capul,
Sufletul meu simte că e bine
el simte că mai e destul...


Închid ochii,
Alung larma
să-mi pot citi gândurile,
creierul și inimă
până ce arama-mi lustruită 
luminează.

Deschid inima;
ca un măr
plin de roadă
mă-nclin spre tine,
n-ai decât să-ntinzi mâna.

.

Un comentariu: