Azi, am simțit o picătură rece pe ceafă
... sau cum văd eu lungul drum de la ”a fii” la ”a face”
Aparent, sperăm mereu ca generațiile viitoare să schimbe ceva... de
aceea suntem plini de povești și mai ales de condamnări ... Și ce se
întâmplă cu asta? Afli cât ești de mic ca simplu spectator... Atât! De
pare că avem de-a face nu cu capete ce gândesc ci cu o pădure de
arătătoare demascatoare ...
Mie, dorința de schimbare îmi vine atunci când încerc să-mi promovez un
vis, nu să-l protejez... și ... da, cel mai greu e apoi drum lung până
la:
”Și dacă știi să-L pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, o să-L regăsești în tot ceea ce ți se întâmplă” (?)
Și asta, pentru a-mi confirma și limpezii certitudinea mea de om că
sunt pe unul din drumurile care mie îmi plac - nu mai drepte, nu mai
ușoare - ci dintre cele în care pot vedea mai departe: și înainte și în
sus ...
De asta avem nevoie, de multe vise! De vise realizate! Să nu ne mai sărăcim! O simt ca respect. O simt ca și datorie.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu