marți, 2 septembrie 2014

Domol, de toamnă

sufletelor frumoase
existente deja
eu le arăt doar
harta mea obscură
unde
mă expun total 
cu puterile mele 
și  cu vulnerabilitățile mele
cu armonia mișcărilor și a culorilor mele
și cum 
și mai ales cât și până unde 
îmi simt eu emoțiile
ce mă fac și senină și calmă și vibrând
...nu accesez
curtea disperaților
cu toate că sunt fascinată
de prea multa suferință 
și de marea împietrită a urii
n-o accesez
și nu mi-o asum pentru că 
îmi face carnea grea
și nu roz ci de gheață gheață ...

Domol arunc mantia iertării
pe toate distanțele întunecate dintre noi

ieșind 
din prelungile umbre agitate 
ale destinului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu