Diminețile mele

Vise împâclite-n dimineți de vată 
sărată de lacrimi;
dimineți ermetice 
reduse la absurd

scursori coclite,
refugii,
insule insulte 
ce-mi înverzesc posomorala;

dimineți petrecute ucigând gânduri
dimineți, martori  cinici, 
rău mirositoare,
dimineți în care-mi adun sufletul putred
și dimineți în care-mi arunc viața 
ca pe o pungă de gunoi.

Ce-aș putea da azi, ce n-am dat și ieri? Și altădată?

Dimineți pline de vise,
zglobii 
pline de foc
focurile jocuri,
dimineți ce ridică cortina
emoții, ce timid îmi aprind o lumină,
vaste și logice,
și exaltate,
dimineți - una dintr-o mie,  
dezmorțesc banalul
îmi extrag toate darurile
și mă fac să nu mai alerg înapoi.

Nicicând.


.