Azi aș vrea să lucrez
lung, îndelung
la aceea dragoste care nu se piere
și nu spasmodic, la viața ca un pariu.
Și să mă conving
că făcând asta
nu vorbesc prin oglinda orgoliului meu.
Azi, știu că și înserarea face parte din eternitate
și că pentru mine
mâinele-i tare târziu
chiar o posibilă rătăcire
sau o probabilă neliniște.
Există posibiltatea să supraviețuiesc
dacă-nvăț felul cum să văd
în fiece zi
o zi senină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu