Pasărea cântă înainte de apariția zorilor
desprinsă de pe postamentul egoismului...
cântecele ei îmi răscolesc lăuntrul
umbrele apun
deșteaptă tăceri
ecourile nu mă mai încap
și dezrobesc micul meu haos.
Acolo-i miezul meu decojit,
proaspăt și regăsit
miez de surpriză, miez mustind
hrana mea, ca o masă regală
din imensul meu rezervor de iubire.
Dis de dimineață,
vămile memoriei se deschid
mereu în așteptarea speranței.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu