Poezie de tren - I -

Afară, vânt rece
vorbește despre mine
de clipele pierdute.
Mă mustră!

Afară,
cotidianul revine 
instantaneu, 
revine 
e ca o promisiune,
ca dar al fiecărei dimineți, 
cu a ei frumusețe
ce-ți taie respirația.

.