A existat cândva, în Ploiești un dascăl de liceu care încă preda la 83 de ani. Acum 100 de ani, pe când orașul se numea Ploesci și era acolo un singur liceu ...
***
Sabin Piso - Portret de dascăl ploeștean (1922)
La 2 ianuarie s-a stins la locuința sa din Ploiești. Strada Stănică Marin 44 și a fost îngropat la cimitirul Rudului bătrâni, profesorul pensionar în vârstă de 83 de ani lăsând în urmă pe nemângâiata sa soție Ana Sabin Piso.
Profesorul Piso, născut la Săcărâmb în Ardeal, face parte dintre nenumărați Transilvăneni luminați care trecând Carpații s-au făcut profesorii, apostoli ai culturii naționale în orașele Munteniei.
Atât făptura lui fisică cât și în relațiunile sale, era de o distincțiune cu mult mai presus decât modestă condiției materială în care trăia: un om corect și foarte nobil în cuvinte.
La vârsta înaintată, prețuia educația fizică, pentru care a rămas până în cele din urmă un mare iubitor al vânătoarei.
Nu mai puțin se îngrija Piso de partea sufletească, înobilându-și sufletul prin lecturi necontenite din evanghelii și din marii poeți și filosofi ai omenirii: Leibnitz, Seneca, Dante, ș.a.
Mai presus de toate, era omul datoriei. Doborât de boală și știind că a doua zi avea, îndatorirea de a face o oră de liceu, el a spus doctorului: ” eu sunt bine acuma, mâine mă duc la școală, arătând cu acesta că datoria sa era mai sus de cât viața.
Din toate acestea puncte de vedere, el ne poate servi drept pildă. (A. Moșoiu/ cuvântare la Biserica Sf Gheorghe vechi)
( din revista Liceului Copiii Nației 1922)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu