Descântec de suflet curat

La umbra veșniciilor,
în pământenit,
încremenit în dorința
unui mărginit
reflex
de bucurie solară,
înfruntând trepidațiile-mi de nerăbdare 
îmi oblojesc rănile,
și-L rog,
să-mi păstreze dragostea neștirbită.
Limpede.
Și adâncă.