SERBĂRILE ÎMPĂRĂTEȘTI

Visam la libertăți nepermise
și fiindcă n-om fi niciodată împreună
mi-am luat lumea în cap.
Lumea mea,
în care o să te port cu mine
în, oriunde din călătoriile mele
și-n care nu sunt prizonier
și nici timorat  de strămoși, 
captivi în lucrurile eterne
și care m-ar arată cu degetul
și în care sunt regele ochilor mei
....,
și al instinctelor mele...
și din care
îți scriu cu cerneală de inimă
și pun pariu 
că vâltoarea  îngrijorării dispare
și toate cioburile vieții sunt camuflate
de idealurile noastre vechi
și unde-mi îmblânzesc disperarea
fiindcă vom fi mereu singuri,
doar noi doi, 
în imaginația mea
și că povestea noastră încă n-a existat.



Fă-mă Doamne pasăre
să zbor cu tine în gând spre 
serbările împărătești
unde întotdeauna
sunt  câte tre'le zilele de ospăț ...
și apoi nu mai e nimic.




.