joi, 23 octombrie 2014

timpul ne duce ca o nălucă

Am plecat teleleu
acolo unde este doar instinctul pur,
am motive în plus
căci m-am trezit căutând 
ș-am dat doar de cioburi și spini,
posac...

Lacrimile mă eliberează
lacrimile se eliberează
și nu mai funcționează trezirea din orizontală.

Timpul ne duce ca o nălucă...
hai vino să povestim
hai vino
așează-te aici
în inima mea,
nu e calm 
dar e sigur
când îmi pun la îndoială obscurul,
rădăcinile și
mai ales mobilitatea
și mai ales când mă sugrumă constrângerile
fără rațiune
și frica de a ține legătura 
și de a te privi în ochii, 
doar atât
dar care vin simultan din numitorul meu cu tine... 

Tu? Știi ce ... frumusețea nu are limite ...
 
Tu, care poveste o porți în tine?



.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu